Creştinii ortodocşi din Iordania continuă protestele, cerând reformarea „Patriarhiei Greceşti a Ierusalimului” prin “arabizarea” ierarhiei, mai ales că cei mai mulţi credincioşi nu sunt greci, ci arabi. Ei aduc ca argument hotărârea Patriarhiei din 1958, care prevede ca Sinodul sa aibă 18 membri, dintre care cel puţin doi ierarhi să fie din Iordania. Momentan, în Sinodul Patriarhiei Ierusalimului activează doar un singur episcop iordanian. De asemenea, protestatarii cer ca grecii sa le permită ortodocşilor arabi sa devina monahi în cadrul Patriarhiei Ierusalimului.
Patriarhul Teofil al III-lea este acuzat de protestatari că nu şi-a respectat promisiunile făcute Guvernului Iordanian şi Autorităţii Palestiniene la alegerea sa, cum că nu va mai repeta greşeala predecesorului său (fostul Patriarh Irineu, depus din treaptă şi apoi exilat) de a concesiona evreilor pământ deţinut de Patriarhie, pe care se află actualmente clădirea Knesset-ului (Parlamentul israelian), Muzeul Israelian, parcul Liberty Bell, Sinagoga Mare, staţii de tren, hoteluri, birouri şi locuinţe. Patriarhul îşi poate pierde astfel recunoașterea din partea Guvernului Iordaniei, lucru esențial pentru legitimarea sa ca Patriarh, el având în acest sens nevoie de trei recunoașteri: din partea Iordaniei, a Autorităţii Palestiniene şi a Israelului – spaţii peste care se întinde jurisdicţia canonică a Patriarhiei Ierusalimului.
În 2009 o companie israeliana a închiriat de la Patriarhia Ierusalimului 71 terenuri situate între Ierusalim şi Betleem, pentru 99 de ani; iar la începutul acestui an Patriarhia a reînnoit cu partea israeliana contractul de închiriere pentru terenurile situate în Ierusalimul de Vest, până în anul 2150, pentru o sumă de 80 de milioane de dolari. În anul 1947, la momentul fondării statului Israel, aceste terenuri aparţineau Patriarhiei Ierusalimului, dar aceasta nu a dorit să vândă loturi de pământ, ci le închiriază evreilor până astăzi. Arabii însă, inclusiv cei ortodocşi, spun că prin aceste afaceri funciare patriarhul Teofil “garantează recunoaşterea Israelului”.
Patriarhia Ierusalimului a catalogat protestul ca făcând parte dintr-o “campanie de defăimare a Bisericii”. Pe de altă parte, analiştii români consideră că aceste preocupări ale Patriarhiei Ierusalimului explică atitudinea acesteia faţă de Patriarhia Română, care prin fondarea aşezământului de la Ierihon prejudiciază veniturile grecilor din Ţara Sfântă.
Totodată, mai mulţi teologi români se arată îngrijoraţi de faptul că Patriarhia Română este indiferentă de ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ierusalimului şi nu întreprinde măsuri concrete de rezolvare a acestei probleme. Aceste temeri s-au accentuat după ce s-a aflat că arhimandritul Ieronim Creţu, fostul reprezentant al BOR în Ţara Sfântă, a refuzat de mai multe ori să se prezinte la şedinţa Sinodului de la Ierusalim, ceea ce a constituit un motiv în plus pentru ruperea comuniunii.
Material după Doxologia şi Theologhia
Sursa:http://www.blog.teologie.net
No hay comentarios:
Publicar un comentario