miércoles, 23 de diciembre de 2009

viernes, 11 de diciembre de 2009

COMUNICAT DE PRESĂ: UN CENTRU ROMÂN ÎN CAPITALA EUROPEI UNITE





Cu prilejul inaugurării Centrului de spiritualitate şi cultură „Sf. Ap. Andrei”, Bruxelles (1 decembrie 2009), Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat următorul mesaj:

UN CENTRU ROMÂN ÎN CAPITALA EUROPEI UNITE

Inaugurarea Centrului de spiritualitate şi cultură „Sf. Ap. Andrei” din Bruxelles reprezintă un moment de bucurie deosebită atât pentru românii care trăiesc aici, în capitala Europei, cât şi pentru românii de pretutindeni.
Patriarhia Română sprijină acest proiect iniţiat de Fundaţia Valenţe Umane, deoarece una din coordonatele principale ale misiunii ei este tocmai aceea de a contribui la promovarea valorilor spirituale şi culturale ale poporului român profund religios, în context european şi internaţional. De aceea, binecuvântăm, felicităm şi încurajăm pe toţi românii dornici şi capabili de dialog şi cooperare europeană în plan spiritual şi cultural.
Dorim ca Centrul de spiritualitate şi cultură „Sf. Ap. Andrei” să devină un promotor al valorilor culturii şi spiritualităţii româneşti în inima Europei, prin evidenţierea cu demnitate şi competenţă a tradiţiilor frumoase ale poporului român, ca popor european, de limbă latină, de credinţă creştin-ortodoxă şi de origine apostolică, ca urmare a activităţii misionare a Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea (Sciţia Mică).
Totodată, acest Centru va promova legătura dintre credinţă şi cultură, dintre viaţa liturgică şi viaţa socială. Sfinţirea altarului acestei frumoase capele „Sainte Julienne”, din Bruxelles, construită în secolul al XIX-lea, marchează tocmai vocaţia sa de spaţiu sacru, de „poartă a cerului“ (cf. Facere 28, 17), de centru spiritual chemat să cunoască şi să mărturisească „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi comuniunea Sfântului Duh“ (II Corinteni 13, 13), pentru toţi oamenii dornici de pace şi bucurie sfântă, de dialog şi cooperare socială.
Cu deosebită bucurie, apreciem, de asemenea, şi organizarea de către Fundaţia Valenţe Umane a manifestărilor de cultură, artă şi spiritualitate românească la Bruxelles, legate de trei sărbători premergătoare marelui praznic al Naşterii Domnului, şi anume: sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei – „Ocrotitorul României” - sărbătoare bisericească naţională (30 noiembrie), Ziua Naţională a României (1 decembrie) şi sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie), simbol al bunătăţii şi generozităţii.
La acest moment de binecuvântare a altarului şi de inaugurare a Centrului de spiritualitate şi cultură „Sf. Ap. Andrei” din Bruxelles, Vă adresăm, tuturor celor prezenţi, părinteşti urări de tot binele, rugând pe Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi pace, bucurie şi ajutor în viaţă, întru mulţi şi fericiţi ani !

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

domingo, 29 de noviembre de 2009

„Europa constituie în primul rând o realitate spiritual-culturală“






La Veneţia, în Italia, în perioada 18-21 noiembrie 2009, are loc reuniunea dintre grupul parlamentar al PPE şi lideri religioşi din Uniunea Europeană. Biserica noastră este reprezentată de IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresează participanţilor următorul mesaj:

Trăim astăzi într-o Europă în care oamenii caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei, iar această criză economică este dublată de o sărăcire spirituală, ca slăbire a credinţei, o răcire a dragostei între semeni şi o împuţinare a faptelor bune. Deşi continentul nostru cunoaşte o dezvoltare deosebită, manifestată printr-un progres ştiinţific şi tehnologic, el este marcat de o pierdere a valorilor umane tradiţionale şi a identităţii, o instabilitate a familiei şi un conflict între generaţii.

De aceea, este datoria noastră, a conducătorilor religioşi, să afirmăm cu tărie adevărul că Europa este nu doar un spaţiu economic, cu norme de drept şi instituţii comune ci, în primul rând, constituie o realitate spiritual-culturală. Uniunea Europeană, Bisericile creştine, precum şi celelalte religii, prin contribuţiile lor specifice, sunt chemate să apere drepturile şi libertăţile umane fundamentale, demnitatea umană, să promoveze cooperarea şi solidaritatea dintre oameni şi popoare, coresponsabilitatea şi comuniunea frăţească, nu numai pe bazele umanismului, ci şi pentru că fiecare om creat după chipul lui Dumnezeu are valoarea sa unică şi eternă.

Salutăm participanţii la această reuniune pe tema Identităţii de valori pentru Europa şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne călăuzească, astfel încât, împreună, într-o Europă unită, în bună înţelegere şi pace, să ne apropiem unii de alţii, îndepărtând zidurile dintre noi şi deschizând larg porţile iubirii dumnezeieşti întrupată în dragoste către semenii noştri.

† DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

martes, 17 de noviembre de 2009

Mesajul de condoleante al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel adresat Bisericii Ortodoxe Sarbe

Monday, 16 November 2009 21:12

Înaltpreasfinţitului Părinte Amfilohie,Mitropolit de Muntenegru – Litoral,Preşedintele interimar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe

Înaltpreasfinţia Voastră,

Cu profundă durere creştinească, am primit vestea trecerii din această lume, în dimineaţa zilei de Duminică, 15 noiembrie 2009, a Preafericitului Părinte Pavle, Patriarhul Serbiei, păstor înţelept şi duhovnicesc timp de peste cinci decenii, dintre care ultimii 19 ani ca patriarh.

Moartea sa reprezintă un moment de tristeţe nu doar pentru întreaga Biserică Ortodoxă Sârbă, ci şi pentru noi, cei ce l-am întâlnit personal de mai multe ori.

Rugăm pe Hristos Domnul, Cel pe Care L-a slujit de-a lungul vieţii sale, adesea în condiţii grele pentru Biserica Ortodoxă Sârbă, să îi odihnească sufletul împreună cu drepţii şi cu sfinţii Săi slujitori.

În numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi al nostru personal, exprimăm frăţeşti condoleanţe pentru întreaga Biserică Ortodoxă Sârbă şi ne rugăm Preasfintei Treimi să o păstreze în unitatea şi iubirea lui Iisus Hristos, Arhiereul veşnic şi Capul Bisericii.

Veşnica lui pomenire!

† D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

miércoles, 21 de octubre de 2009

Eveniment editorial la Palatul Patriarhiei, 22 octombrie 2009




În ziua de 22 octombrie 2009, orele 13:00, în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei, va avea loc lansarea cărţii domnului Pierre Rabhi, „Manifest pentru o nouă relaţie a omului cu pământul”, apărută recent la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. Scriitor şi gânditor francez de origine algeriană - născut în anul 1938 în localitatea Kenadsa situată într-o oază din deşertul african -, domnul Pierre Rabhi îndeamnă la meditaţie asupra crizei ecologice de astăzi şi propune ca soluţie o nouă etică a vieţii sau a vieţuirii respectuoase şi responsabile faţă de mediul înconjurător.„Această carte impresionează atât prin cultura şi înţelepciunea autorului, cât şi prin soluţiile propuse în faţa crizei ecologice şi alimentare de azi. Deşi nu este o carte teologică, ea are valoare spirituală deosebită ca încercare de-a uni între ele ştiinţa şi conştiinţa umană, informaţia tehnică şi înţelepciunea care apără viaţa. Ni se oferă aici o profundă reflecţie etico-filosofică asupra agriculturii şi mediului înconjurăror ca mediu de cultivare a unei relaţii spirituale înţelepte a omului cu natura susţinătoare a vieţii create de Dumnezeu. Întrucât ne oferă o perspectivă de vindecare a relaţiei agresive a omului faţă de natură, această carte se adresează nouă tuturor”, consideră Preafericitul Părinte Patriarh Daniel care semnează Prefaţa lucrării.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

jueves, 15 de octubre de 2009

Cuvioasei Maicii noastre Parascheva (14 octubre)


Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.

miércoles, 7 de octubre de 2009

Día de la Parroquia (4 octubre)







El domingo día 4 de Octubre, celebramos la fiesta de la Santa Protección de la Madre de Dios (1 octubre) trasladada la festividad del Día de la Parroquia a este domingo.
Nos visitó nuestro obispo diocesano PS Timotei, Obispo para España y Portugal del Patriarcado Rumano.
Terminada la Divina Liturgia, compartimos una comida típica rumana en el claustro del templo, a la que asistieron fieles y amigos de la parroquia. , para finalmente despedir a nuestro Obispo de viaje a Madrid, donde tiene su Sede.

domingo, 13 de septiembre de 2009

Exaltación de la Santa Cruz (14 Septiembre)


¡Oh Cristo Dios, que quisiste ser lavantado
en la Cruz!
Concede tus misericordias al pueblo nuevo
que lleva to nombre.
Alegre tu poder a tus fieles,
dándoles victoria contra sus enemigos.
Sé nuestro aliado:
fuerza que lucha por la paz,
victoria infalible.
Kontakion modo 4

martes, 1 de septiembre de 2009

Maica Domnului de la Nicula




Maica Domnului de la Nicula

Dulce Madre, mira a tus hijos que venimos implorando
que intercedas por nosotros ante Dios,
para que nos conceda la salud del alma y el cuerpo.
Cómpadecete de nuestras lágrimas Madrecita
y no nos abandones.

Gherla, pelerinaj la Manastirea Nicula.http://www.youtube.com/watch?v=g32Q_XeWJHs&feature=relatedSf. Maria, Pelerinaj Niculahttp://www.youtube.com/watch?v=P35yIM56or0&feature=relatedPredica Manastirea Nicula - Mitropolit Bartolomeu Anania.http://www.youtube.com/watch?v=pcpvK-hNilo&feature=relatedhttp://www.youtube.com/watch?v=GgY2wzAvYMs&feature=relatedPelerinaj la Nicula cu ocazia Adormirii Maicii Domnului 2008http://www.youtube.com/watch?v=xyTg9EWbYr8Maicuta, am venit.http://www.youtube.com/watch?v=HgpRlnxfUj4&feature=related

viernes, 14 de agosto de 2009

DORMICIÓN DE LA MADRE DE DIOS (15 AGOSTO)


«Oh extraordinario prodigio. La que es fuente de la vida es colocada en un sepulcro y el sepulcro se convierte en escala que conduce al cielo. Alégrate, Getsemaní, sagrado santuario de la Madre de Dios, aclamemos los fieles, teniendo a Gabriel por caudillo: Salve, llena de Gracia, el Señor es contigo, el que por ti concede al mundo su gran misericordia»


(De las Vísperas de la Dormición de la Madre de Dios)

martes, 11 de agosto de 2009

VISITA Y BENDICIÓN DE VEHÍCULOS


El pasado domingo día 9 de Agosto, nos visitaron las monjas ortodoxas del monasterio bieloruso de Santa Isabel Nueva Martir que como cada año expusieron a la venta iconos y otros objetos procedentes de los talleres de dicho monasterio.
Más tarde,finalizada la Divina Liturgia, hieromonje Macario procedió a la bendición de numerosos vehículos de fieles que se disponían a viajar de vacaciones a Rumanía. ¡Buen viaje y hasta pronto!

sábado, 8 de agosto de 2009

LOS ALIMENTOS DEL HOMBRE INTERIOR


Los acontecimientos históricos tienen su importancia, pero también han de ser interiorizados y desarrollarse en el interior; toman entonces relieve y una densidad más preñada. Hoy, los textos bíblicos se ven tamizados por una crítica científica exigente, a veces son analizados como cualquier texto profano. A menos que uno sea teólogo en el sentido occidental del término (el teólogo oriental, es, ante todo, un hombre de oración), el hombre interior debe alimentarse sobre todo con sencillez. No lee la Biblia como intelectual, sino como un ser hambriento que busca su alimento. Como el ángel, el hombre interiorizado es un «velador», su mirada quisiera imitar la de los querubines, y poder contemplar lo inefable a través de las palabras y, a veces, a pesar de las palabras; pues las palabras, como las imágenes, han de ser superadas.


MARIE MADELEINE DAVY

viernes, 7 de agosto de 2009

Tinerii şi Episcopia Ortodoxă Română din Spania şi Portugalia




În perioada 22 iulie - 1 august 2009, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei a organizat Tabăra de Spiritualitate Ortodoxă pentru tinerii şi copiii din cuprinsul eparhiei. Tabăra s-a desfăşurat în Pirineii Spanioli, în localitatea Senet (Aneto), situată la altitudinea 1380 m. Au participat un număr de 21 de tineri şi copii, doi sosiţi din Portugalia, restul, din diferite localităţi ale Spania.
”Am cunoscut persoane din multe părţi ale Spaniei, precum şi din Portugalia. Mi-am făcut amici chiar şi pe cei din alte tabere. A fost prima mea tabără religioasă şi credeam că va fi plictisitoare, dar adevărul e că ne-am distrat mult.”(Paula- Zaragoza)
Atelierele au fost diverse şi antrenante. Pentru atelierul de pictură iconografică a venit din România pictorul Haralambie Tiurean, iar la final, fiecare participant a putut să-şi ducă acasă prima icoană pictată de el.
”Mie în tabăra de anul acesta mi-au plăcut mult clasele de pictură, piscina, dansul, muzica şi excursiile pe munte. Mi-a plăcut mult că în fiecare dimineaţă şi seară mergeam la biserică şi făceam o rugăciune, la care fiecare citea. În fiecare zi, trei copii băteau toaca şi un copil trăgea clopotul. Mi-a plăcut tot şi vacanţa mi-am petrecut-o minunat!” (Casiana- Lérida)
Atelierul de dans popular românesc a fost condus de către tânăra Andreea Dragomir de la Calatayud, reuşind învăţarea a doua dansuri : unul intitulat ”Hora mare”, iar celălalt, un dans moroşenesc, dansuri prezentate şi în faţa spectatorilor spanioli, prezenţi şi ei în tabăra lor.
”Aici am trăit bucuria cunoaşterii cântecului şi a dansului tradiţional românesc, a pictării icoanelor. Blândeţea, bunătatea şi credinţa oamenilor mi-a trezit sufletul” (Mihai-Cambrils)
Atelierul de Limba Română a fost condus de către doamna prof. Camelia Şimon, care si-a propus să le favorizeze copiilor contactul cu limba română, în scopul exersării si îmbunătăţirii comunicării în limba maternă. Textele citite, cuprinzând povestioare de logică si perspicacitate, i-au incitat pe copii în a găsi soluţiile întrebărilor prezentate, descoperind moduri isteţe de rezolvare, lucrând cu ingeniozitate, răbdare si bucurie.
Atelierul de Muzică bisericească şi Cântec popular românesc a fost condus de către pr. Daniel Şimon, învăţând cântări din Sfânta Liturghie, precum şi cântecele populare : ”Nu uita că eşti român”, ”Românaşul” şi ”Aşa-i românul”, cântece interpretate în faţa auditorului spaniol, cu prilejul cinei festive.
Atelierul de Sport a fost condus de către doamna Daniela Itu, intitulându-l ”Mişcare prin joacă”.
”Această tabără ajută tinerii să lege o relaţie de prietenie şi de solidaritate unul faţă de celălalt şi de asemenea, ne-a ajutat să învăţăm lucruri unul de la altul. Peisajul a fost extraordinar de frumos” (Andreea- Calatayud)
Atmosfera duhovnicească a fost întreţinută de către P.S. Timotei, prezent în mijlocul nostru pe toată durata taberei, slujind la rugăciunile de seară şi dimineaţă, precum si la Sf. Liturghie de duminică, slujbe săvârşite în ermita romanică din sec. XII, aparţinând cătunului Aneto.
„Deoarece tabăra era situată aproape de cea mai bine conservată zonă, din punct de vedere artistic, ”Vall de Boí”, am făcut o excursie pentru vizitarea bisericilor romanice de aici, dintre care unele au o vechime de aproape un mileniu. Bucuria noastră a fost de a descoperi că aceste biserici au fost pictate pe interior, unele chiar şi pe exterior, exact ca bisericile noastre. Am vizitat, tot în această vale, staţiunea balneară ”Caldes de Boí”, iar apoi, păstrăvăria şi crescătoria de nutrii din El Pont de Suert. (Pr. Daniel Şimon)
Nu au fost lipsite nici orele de piscină, precum şi drumeţiile montane, participanţii bucurându-se din plin de frumuseţile naturii înconjurătoare.
”Ceva o să fie sigur : anul care vine, puteţi fi siguri că o să vin din nou. O dorinţă a tuturor e că ne-ar fi plăcut să vină mai mulţi copii şi tineri. Aşa că anul care vine o să vă aşteptăm pe toţi, cu braţele deschise!” (Teodora- Castellgalí)
Tabăra s-a încheiat sâmbătă, 1 august, cu convingerea tuturora că se vor reîntâlni. Poate anul viitor mai mulţi părinţi din diaspora românească din Peninsula Iberică îşi vor trimite copii şi la tabere de spiritualitate şi cultură românească?

Florin I. Bojor,
Departamentul pentru Presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei.

jueves, 30 de julio de 2009

Ayuno de la Madre de Dios




El jueves 30 de julio la Iglesia Ortodoxa comienza el ayuno de la Madre de Dios.

Este adelanto ocurre si el día 30, vísperas de la fiesta de la Procesión de la santa y Vivificante Cruz, cae en miércoles o en viernes, lo que ocurre este año. El ayuno comienza un día antes aunque mitigado ya que se permite el pescado, el vino y el aceite.El ayuno de la Madre de Dios que dura hasta el 15 de agosto tiene la misma categoría que el ayuno de la Gran Cuaresma. El Tipicón prescribe que los lunes, miércoles y viernes se ha de ayunar hasta la hora novena, es decir hasta las tres de la tarde, pudiendo entonces consumir alimentos secos como frutas y verduras sin cocer y pan. Los martes y los jueves se pueden comer alimentos cocidos como las legumbres pero sin aceite. Los sábados y los domingos está permitido el vino y el aceite.
El día seis de agosto, día en el que se celebra la solemne fiesta de la Transfiguración del Señor, caiga en el día de la semana que caiga, incluidos viernes y miércoles, se permite el pescado, el vino y el aceite.En las iglesias es costumbre cantar por las tardes el Canon de Intercesión a la Madre de Dios, la Paraclesis. Son días estos de preparación para su gran fiesta, la última del año eclesiástico y por ello se pasan en vigilia, oración incesante y ayuno.
La Iglesia pide a los fieles, moderación en los esparcimientos, a los esposos que guarden la continencia matrimonial, estando prohibidas las bodas durante este tiempo.Aquellos que por motivos especiales no pueden ayunar han de pedir la bendición al sacerdote que les dirá que deberán de hacer para poderse preparar convenientemente para celebrar esta gran fiesta y poder recibir abundantemente la gracia de Dios.
Durante este tiempo se hace un especial examen de aquellos pecados que enferman nuestra alma para pedir perdón a Dios con lágrimas de arrepentimiento en el santo misterio del perdón de los pecados y poder recibir el Precioso Cuerpo y la Vivificante Sangre de nuestro Redentor como fin del ayuno en la Liturgia del día 15.El ayuno obliga a todos los cristianos ortodoxos, no es algo propio de los monjes, sino de todos pues todos nosotros necesitamos moderar nuestros cuerpos, fortalecer nuestra voluntad, siendo uno de los medios de nuestra salvación junto con la oración. Sólo con el ayuno y la oración y la ayuda de Cristo podemos vencer al demonio y sus tentaciones. Con el ayuno, le decimos a Dios que sólo Él es verdaderamente necesario en nuestras vidas y dejando atrás a las criaturas, volvemos nuestros ojos al Creador de todas las cosas.No es el ayuno una costumbre, o algo de tiempos pasados, que triste es oír esto de algunos ortodoxos occidentales que piensan que el ayuno es algo propio de otros tiempos o zonas. El ayuno es actual, medicina del cuerpo y del alma que nos une a todos los cristianos ortodoxos de Oriente a Occidente y del cual sólo nos escusa nuestra soberbia por no creerlo necesario para nuestra salud.Ayunemos, oremos, practiquemos la caridad con los más necesitemos, imploremos el perdón de nuestros pecados con lágrimas de arrepentimiento poniendo como intercesora nuestra a la Santísima Madre de Dios cuya fiesta nos disponemos a preparar.

martes, 14 de julio de 2009

Noul website al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale


Cu ocazia vizitei pastorale a Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Franţa (9-17 iulie 2009), Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale lasează noul ei website oficial: www.mitropolia.eu un design agreabil şi practic, www.mitropolia.eu vine să înlocuiască, într-o formă nouă şi practică, vechiul site al Mitropoliei - www.mitropolia-paris.ro -, care şi-a făcut datoria de informare şi comunicare timp de 7 ani, care va continua să existe pe net timp de câteva săptămâni, interval necesar pentru 'predarea ştafetei' pe Internet.Noul site web al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale - www.mitropolia.eu - va permite accentuarea dimensiunii de informare, printr-un puternic modul de ştiri, actualităţi, dosare. De asemenea, un modul de media facilitează publicarea galeriilor de imagini, fişierelor audio şi video.
Sursa: mitropolia.eu


Prima zi a vizitei canonice a Preafericitului Părinte Daniel în Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale



Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, însoţit de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, efectuează, zilele acestea, o vizită canonică în Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul la Paris. Astăzi, 9 iulie 2009, în jurul prânzului, delegaţia a fost întâmpinată, la Catedrala „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris de Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale. Cu acest prilej, a fost oficiată o slujbă de Te Deum. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ţinut un cuvânt de învăţătură.Tot astăzi, la Centrul de Studii Ecumenice ISTINA a avut loc lansarea cărţii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel „La joie de la fidélité” („Bucuria fidelităţii”), apărută recent la editura pariziană CERF. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a susţinut prelegerea cu tema „Teologie academică şi spiritualitate eclesială”. În cursul acestei seri va avea loc ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de către Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris. Cu această ocazie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române va susţine o prelegere cu tema „Libertate şi responsabilitate în Biserică”.

Sursa: TRINITAS TV

domingo, 12 de julio de 2009


RUGACIONE
O Fecioară preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul ca "Muntele Athosului l-am ales din toate părţile pământului şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor si pustnicilor", şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O,împăcarea noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit nouă praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te lauda şi dăruieşti cererile tuturor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormită nouă păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind, şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Departeaza de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstim înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale. O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta si cu rugăciunea ta, învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în locaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

viernes, 3 de julio de 2009

San Gregorio Palamás (y 4)


San Gregorio Palamás.
Tres elementos pertenecen a Dios: la esencia, la energía y la tríada de las divinas Hipóstasis. (PG 151, 1173B)
Los apelativos propios de las Hipóstasis divinas son comunes a las energías, mientras que los apelativos comunes a las Hipóstasis son particulares de cada una de las energías divinas. Así, la vida es un apelativo común al Padre, al Hijo y al Espíritu Santo, pero la presciencia no es llamada vida, como tampoco lo son la simplicidad ni la inmutabilidad, ni ninguna otra energía. Cada una de estas realidades que hemos enumerado pertenecen al mismo tiempo al Padre, al Hijo y al Espíritu Santo, pero sólo pertenecen a una Única energía, y no a todas; de hecho, cada realidad sólo tiene una significación. A la inversa, Padre es el apelativo propio de una Única Hipóstasis, pero Se manifiesta en todas las energías... Lo mismo ocurre con los apelativos Hijo y Espíritu Santo. Así, puesto que Dios en su integralidad se Encarnó íntegramente, de manera inmutable, unió al Todo de Sí mismo, la naturaleza divina, con todas sus potencias y energías en una de las Hipóstasis divinas. De la misma manera, por cada una de sus energías, participamos en el todo de Dios... Padre, Hijo y Espíritu Santo. (Contra Akindynos, V, 27)
El Espíritu del Logos es un indecible amor del Padre por el mismo Logos que Él engendra de manera indecible; y el Verbo, Hijo bienamado, devuelve este amor al Padre, pero en la medida en que proceden juntos del Padre y en la medida en que este amor reposa sobre él consubstancialmente... Así, el Espíritu es el gozo eterno del Padre y del Hijo, en el que los Tres se complacen. Este gozo es enviado por los dos a los que son dignos de él... pero procede sólo del Padre para existir. (PG 150, 1144-1145)

martes, 30 de junio de 2009

El Tesoro de los Santos Padres (3)




Único es Dios Padre, dueño de la Antigua y de la Nueva Alianza; Único es el Salvador Jesucristo, profetizado en la Antigua y venido en la Nueva; Único también es el Espíritu Santo, que, por los profetas, fue el heraldo del Cristo, que descendió después de la venida del Cristo y lo mostró a los hombres.
Que nadie, pues, separe la Antigua Alianza de la Nueva; que nadie pretenda que el Espíritu es diferente aquí o allí, pues eso es contrariar al Espíritu Santo mismo, al que se honra con el Padre y el Hijo y a quien se engloba en la Santa Trinidad cuando se da el santo bautismo. En efecto, el Hijo Único de Dios dijo claramente a los apóstoles: Id, haced discípulas a las naciones, bautizándolas en el Nombre del Padre, y del Hijo y del Espíritu Santo. Nuestra esperanza reside en el Padre, el Hijo y el Espíritu Santo. No proclamamos tres dioses, sino que proclamamos, con el Espíritu Santo, por el Hijo Único, un solo Dios. La fe es indivisible, la piedad sin falla posible. No separamos la Santa Trinidad, ni la confundimos. (16º Catequesis, 3-4)
El Padre por el Hijo en el Espíritu Santo, da todas las gracias. No son unos los dones gratuitos del Padre, y otros los del Hijo, y otros los del Espíritu Santo; pues no hay más que Una salvación, Una sola potencia, una sola fe. Un solo Dios, el Padre; un solo Señor, su Hijo único; un solo Espíritu Santo, el Paráclito. (16º Catequesis, 24)
Del mismo modo que el pan eucarístico, después de la invocación del Espíritu Santo (Epiclesis), ya no es un pan cualquiera, sino el Cuerpo del Cristo, así este Santo Crisma, después de la invocación, ha dejado de ser un aceite común, para ser don gracioso del Cristo y del Espíritu Santo, así la Divinidad, por su presencia, lo hace eficaz. Así es el Crisma con el que se te hace la crismación sobre la frente y también sobre los diversos órganos de los sentidos. Mientras el cuerpo es ungido por un bálsamo visible, el alma es santificada por el Espíritu Santo y vivificada. (21º Catequesis, 3)
Después de habernos santificado con esos cantos espirituales, suplicamos al Dios de misericordia que envíe el Espíritu Santo sobre las ofrendas dispuestas ante nosotros para que transforme el pan en el Cuerpo del Cristo y el vino en la Sangre del Cristo. Lo que ha sido tocado por el Espíritu Santo es en efecto totalmente santificado y transformado. (23º Catequesis, 7)

lunes, 22 de junio de 2009

El Tesoro de los Santos Padres (2)


San Gregorio Nazianceno


Desde el día en que renuncié a las cosas de este mundo para consagrar mi alma a las contemplaciones luminosas y celestiales, cuando la Inteligencia suprema me raptó de aquí abajo para ponerme lejos de todo lo carnal, para encerrarme en el secreto del tabernáculo celestial; desde ese día, mis ojos quedaron deslumbrados por la luz de la Trinidad cuyo brillo supera todo lo que el pensamiento podía presentar a mi alma. Pues desde su trono sublime, la Trinidad derrama su esplendor inefable, común a los Tres. Ella es el principio de todo lo que se encuentra aquí abajo, separado de las cosas supremas por el tiempo... Desde ese día estoy muerto para el mundo, y el mundo está muerto para mí. (Poemas sobre sí mismo, I)
Tan pronto comienzo a pensar en la Unidad, la Trinidad me baña con su esplendor. Tan pronto comienzo a pensar en la Trinidad, la Unidad me vuelve a impresionar. Cuando uno de los Tres se me presenta, a tal punto quedan mis ojos deslumbrados, que pienso que es el todo. Y lo demás se me escapa, pues en mi espíritu demasiado limitado para comprender a uno solo, ya no queda ningún lugar par lo demás. Cuando uno a los Tres en un mismo pensamiento, veo Una sola antorcha, sin poder dividir o analizar la luz unificada. (Sobre el Santo Bautismo, Oración 40º, Nº 41)
La monada se pone en movimiento en virtud de Su riqueza; la díada es franqueada, pues la Divinidad está por encima de la materia y de la forma; la tríada vuelve a cerrarse en la perfección, pues Ella es la primera que franquea la composición de la díada. Es así como la Divinidad no se queda en límites estrechos, ni se derrama indefinidamente. Una cosa sería sin honor, y la otra, contraria al orden; una, puramente judaica, la otra, helénica y politeísta. (Sobre la Paz, Oración 23º, 8 y 10)
Cuando nombro a Dios, nombro al Padre, al Hijo y al Espíritu Santo. No es que yo suponga una divinidad difusa (eso sería volver a la confusión de los falsos dioses); no es que yo suponga a la divinidad condensada en uno solo (eso sería empobrecerla) Es que no quiero ni judaizar a causa de la monarquía divina, ni helenizar a causa de la abundancia divina. (Sobre la Santa Pascua, Oración 45º, Nº 4)
Cuando hablo de Dios, debéis sentiros bañados en una sola luz y en tres luces. Digo tres como caracteres propios o como Hipóstasis o como Personas (no discutamos sobre las palabras, siempre que las sílabas tengan el mismo sentido) Digo una como esencia, es decir, como Divinidad. Pues allí hay división indivisa, conjunción con distinción. Uno solo en los Tres, es la Divinidad. Los Tres, Uno solo; quiero decir los Tres en lo que es la divinidad, o, para hablar más exactamente, que son la Divinidad. (Sobre la Santa Luz, Oración 39º, Nº 2)
No ser engendrado, ser engendrado, proceder, caracterizan al Padre, al Hijo y al que se llama Espíritu Santo, para proteger la distinción de las tres Hipóstasis en la Única naturaleza y majestad de la Divinidad. Pues el Hijo no es el Padre, puesto que sólo hay un Padre, pero es lo que es el Padre. El Espíritu Santo, aunque procede de Dios, no es el Hijo, puesto que sólo hay un Hijo único, pero es lo que es el Hijo. Los Tres son Uno en Divinidad y el Uno es Tres en Personas. (Oración 31º, Nº 9)
¿Preguntas qué es la procesión del Espíritu Santo? Dime antes qué es la inasequibilidad del Padre; entonces, a mi vez, trataré como fisiólogo la generación del Hijo y la procesión del Espíritu. De esta manera, los dos juntos quedaremos igualmente presos de la locura, por haber mirado astutamente los misterios de Dios. (Oración 31º, Nº 8)
¿Oyes que hay generación? No busques con curiosidad cómo. ¿Oyes que el Espíritu procede del Padre? No te fatigues en buscar el cómo. (Oración 20º, Nº 2)
Según mi juicio, se protege a un solo Dios poniendo en relación al Hijo y al Espíritu con un solo Principio, sin componerlos ni confundirlos y afirmando la identidad de sustancia y lo que llamaré el Único y mismo movimiento y voluntad de la Divinidad. (Oración 20º, Nº 7)
Para nosotros hay un solo Dios puesto que hay una sola Divinidad, y que los que proceden se refieren al Uno del que proceden, siendo al mismo tiempo Tres, según la fe... Así, cuando nosotros contemplamos a la Divinidad, la causa primera, la monarquía, el Uno se nos aparece; y cuando apuntamos a aquéllos en los que la Divinidad es y que proceden del Principio primero con la misma eternidad y gloria, adoramos a los Tres. (Oración 31º, Nº 14)
La naturaleza única en los Tres, es Dios; en cuanto a la unidad, es el Padre, de quien los otros proceden y hacia Quien vuelven sin confundirse, co-existiendo con Él sin estar separados por el tiempo, por la voluntad o por el poder. (Oración 42º)
Me hubiera gustado exaltar al Padre como al más grande, pues de Él los iguales obtienen su igualdad y, al mismo tiempo, su ser... pero temo, sin embargo, hacer del Principio un principio de inferiores y así ofenderlo al querer exaltarlo, pues la gloria del Principio no consiste en rebajar a los que de Él proceden... Divinidad, sin grado superior que eleva o grado inferior que rebaja, de todos modos igual, de todos modos la misma, como en el cielo belleza y grandeza son todo uno. Es la infinita con-naturalidad de Tres infinitos. Cada uno, considerado en Sí mismo, enteramente Dios, tanto el Hijo como el Padre, tanto el Espíritu Santo como el Hijo; pero cada uno conserva su carácter personal. Dios, los Tres considerados juntos. Cada uno es Dios a causa de la consubstancialidad, los Tres son Dios a causa de la monarquía. (Sobre el Santo Bautismo, Oración 40º, Nº 43 y 41)
El Hijo posee todo lo que posee el Padre, salvo la facultad de ser causa, y todo lo que posee el Hijo, el Espíritu lo posee también, salvo la facultad de ser Hijo. (Oración 34º, 10)
El Padre es la unión de la que provienen y a la que van los Otros. (Oración 32º, 15)

sábado, 20 de junio de 2009

El Tesoro de los Santos Padres (1)



El que no confiesa la comunidad de la esencia en la Divinidad cae en el politeísmo; la naturaleza del Padre, la del Hijo y la del Espíritu Santo es una e idéntica. Sin embargo, en la Divinidad una, la identidad de la naturaleza está diversificada en tres Hipóstasis, de tal manera que la individualidad de las Personas se encuentra en una esencia, y la única Divinidad se reconoce en tres Hipóstasis perfectas. (Epístola II, 10)
El Padre existe y posee el ser perfecto, raíz y fuente del Hijo y del Espíritu Santo. El Hijo existe, en plenitud de divinidad, Verbo viviente e Hijo sin defecto del Padre. El Espíritu es también pleno, perfecto y completo, considerado en Sí mismo. (Homilía 24, Contra los Sabelianos, 4)Es imposible ver la Imagen del Dios invisible, salvo en la iluminación del Espíritu. Quien fija los ojos en la Imagen no puede separar de ella la luz, pues lo que causa la visión es visto necesariamente con lo que se ve. Así, propiamente hablando, por la iluminación del Espíritu, discernimos el esplendor de la gloria de Dios (el Hijo: Hb 1:3), y por la Impronta (el Hijo) somos conducidos a la gloria de Aquél (el Padre) a quien pertenecen la Impronta y el sello de la misma forma (el Espíritu Santo) (Sobre el Espíritu Santo, 26)

miércoles, 17 de junio de 2009

Concurs pentru ocuparea locurilor vacante de preoți din Mitropolia Europei Occidentale si Meridionale







Pe data de 17 iunie 2009 va avea loc la Bucureşti un concurs pentru ocuparea locurilor vacante de preoți din Mitropolia Europei Occidentale si Meridionale.Pentru depunerea dosarului şi informaţii suplimentare legate de concurs, vă rugăm să-l contactaţi pe părintele diacon Ioan Drăgănicea, tel. +33 6 72 23 97 68. Dosarele se pot transmite prin e-mail la adresa candidat@mitropolia.eu sau prin fax +33 1 64 91 26 83. Documentele necesare trebuie să fie scanate sau fotocopiate la o rezoluţie bună. Doar persoanele selectate vor fi invitate la concursul din 17 iunie 2009.Sursa: Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

jueves, 11 de junio de 2009

lunes, 1 de junio de 2009

Domingo 31 de mayo de 2009

În duminica a şaptea după Paşti Biserica Ortodoxă pomeneşte pe cei 318 sfinţi părinţi care au participat la Sinodul I Ecumenic.
Sinodul s-a deschis oficial la Niceea, in 20 mai 325 si a durat pana la 25 august acelasi an.
La sedinta deschiderii oficiale si la cea de inchidere a asistat insusi imparatul Constantin cel Mare. Sedintele oficiale ale Sinodului s-au tinut in sala de receptie a palatului imperial din Niceea, sub presedintia episcopilor Eustatiu al Antiohiei (324-330) si Alexandru al Alexandriei (313-328).

Parintii intruniti la Niceea au respins invatatura lui Arie si au condamnat-o.

Între cei 318 se aflau nume mari de părinţi ca: Sf. Nicolae din Mira Lichiei, Sf. Spiridon al Trimitundei, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Epifanie al Salaminei, Cuv. Pafnutie cel Mare,…etc, mulţi dintre ei purtând pe trupurile lor urmele încă nevindecate ale persecuţiilor.

Scopul sinodului a fost formularea explicită a credintei despre Sfinta Treime, in opozitie cu invatatura preotului erudit Arie (cca. 256-336) din Alexandria, care sustinea ca Fiul nu este identic dupa fire cu Tatal, fiind subordonat Acestuia ca o cretura de ordin superior a Tatalui.

Prin contribuţia sfântului Atanasie – în acea vreme diacon de Alexandria - sinodul afirmă ca Dumnezeu-Fiul este de o fiinta (homoousis) cu Dumnezeu-Tatal.

Dumnezeu-Unul, Care are o singura fire, exista ca Treime cele "trei ipostase" avind fiecare proprietati unice, personale.

Au fost stabilite primele 7 articole ale Simbolului de credinţă cunoscut sub numele de „Crezul de la Niceea”.

De altfel, sinoadele ulterioare incep cu rostirea Simbolului de la Niceea. Actele sinodului nu s-au pastrat, dar Eusebiu al Cezareii (in scrierea Vita Constantini) face o descriere pe larg a dezbateririlor.

Sinodul promulga 28 de canoane, care prevad, printre altele ca întreaga creştinătate să sărbatorească Paştile in Duminica intai dupa luna plina ce urmeaza echinoctiului de primavara. Daca se intimpla sa cada in acelasi timp cu Pastile iudeilor, crestinii amană sărbatoarea Paştilor in Duminica urmatoare, sau îl sarbatoresc cu o saptamana mai inainte.

Organizarea teritorială a Bisericii s-a hotărât să se facă după provinciile adminstrative ale imperiului, iar la hirotonia unui nou episcop s-a stabilit obligatoriu prezenţa a minim trei episcopi liturgisitori .

Trebuie amintit ca unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului, nu numai de catre episcopi, ci si de preoti si diaconi.

Până atunci episcopii se puteau alege şi dintre clericii căsătoriţi însă pentru înalta responsabilitate a treptei episcopale, s-a hotărât ca aceştia să fie aleşi doar dintre monahi sau preoţii necăsătoriţi.

Impotriva propunerii episcopului Sf. Osiu al Cordobei, ca pe viitor preotii si diaconii sa nu mai aiba dreptul de a locui cu sotiile lor, s-a ridicat vestitul eremit, episcopul Pafnutie al Tebaidei de Sus, in Egipt, care a aparat cinstea si vrednicia Tainei casatoriei. Sinodul a ramas la vechiul uz, ca cei casatoriti o singura data, inaintea hirotoniei, sa-si poata duce mai de parte viata impreuna cu sotiile lor, si numai cei hirotoniti ca celiba tari sa nu mai aiba dreptul sa incheie o casatorie.

Crezul niceean:

1. Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
2. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.,, Unul Nascut, carele din Tatal s.-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat nascut, nu facut, cel ce este de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut.
3. Carele pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire: S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om.
4. Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont a patimit si s-a ingropat.
5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
6. Si s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui..
7. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a caruia imparatie nu va avea sfârşit.

lunes, 18 de mayo de 2009

Expozitie fotografica la Brasov


Asociaţia Pro-Vita Christiana Sf. Ecaterina şi ASCOR Braşov vă fac cunoscută deschiderea expoziţiei de fotografii a artistului Milinko Stefanovici, intitulată "Kosovo şi Metohia în lacrimi", expoziţie găzduită de Casa de Cultură a Studenţilor la Braşov în Str. Memorandului nr. 39 (Cantina nr. 1), accesibilă publicului larg din data de 19 Mai până la 1 Iunie 2009.

Expoziţia propusă publicului braşovean este, mai precis, un reportaj realizat sub forma unui jurnal fotografic, în vara anului 1999, perioadă în care Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo şi Metohia, iar forţele NATO şi formaţiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii.

Detalii la:
http://rastko.org.yu/fotografija/milinko
http://rastko.org.yu/kosovo/delo/11587
http://rastko.org.yu/kosovo/crucified

viernes, 1 de mayo de 2009

Sesiune de lucru a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Paris-Limours, 31 martie 2009



















În ziua de marţi, 31 martie 2009, a avut loc la sediul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale de la Paris-Limours, sesiunea de lucru a Sinodului Mitropolitan prezidată de către Înaltpreasfinţitul Iosif. Au mai participat: Preasfinţitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preasfinţitul Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române al Europei Occidentale.
Din cele discutate în şedinţa de lucru a Sinodului Mitropolitan, menţionăm:

1.Vizita Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Franţa, în luna iulie a acestui an.
2.Al doilea Pelerinaj organizat de Mitropolie la moaştele Sfântului Ioan Casian de la Marsilia, 9-10 mai 2009.
3.Înfiinţarea mănăstirii „Sfinţii Tămăduitori fără de arginţi Cosma şi Damian” de la Montecorvino-Rovella (Provincia de Salerno, Italia), cu statut de mânăstire de călugari.
4.Relaţiile cu ierarhii ortodocşi din celelalte jurisdicţii canonice.
5.Pastorala familiilor de emigranţi care şi-au lăsat copiii în România, celor separate prin emigrarea unuia dintre soţi. Începerea la nivelul Mitropoliei, în Duminica Floriilor, a programului pastoral „SALVAŢI FAMILIA!” pentru sensibilizarea familiilor aflate in aceste situaţii.
6.Revista Apostolia - dinamizarea comunicării evenimentelor din cadrul eparhiilor din cuprinsul Mitropoliei.

Sursa: Secretariatul Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale

jueves, 30 de abril de 2009

Oraciones para los monentos muy graves del pueblo, como epidemias:





*Acatist de la Proteccion (Pakrov) de la Virgen:
**Condakio 13:*
Oh, muy alabada Dueña, Purísima Virgen, Madre de Dios, a ti miramos con los
ojos de nuestras almas y de nuestros cuerpos, hacia ti levantamos nuestras
manos débiles y desde el fondo del corazón gritamos: ¡Ve nuestra fe y la
humildad de nuestras almas! Protégenos con tu santo Pakrov y sálvanos de
todas las tribulaciones y en el momento de nuestro final quédate a nuestro
lado, oh Señora. Y salvanos de los sufrimientos debidos a nuestros
pecados , para que salvados te cantamos: Aleluya!

*Acatist de San Stelian* (*protector de los niños en caso de epidemias y
otro tipo de enfermedades* )
*Kondakio 13:*
Oh, muy feliz santo y taumaturgo Padre Stelian, recibe esta pobre oración
nuestra que te dirigimos como alabanza y intercede por nosotros ante
Dios, para que nos perdone los pecados, para que nos dé salud a nosotros y a
nuestros hijos, paz en el mundo y tranquilidad en nuestras casas!
Glorificamos a Dios y entonamos: Aleluya!

*Oración de San Modesto (que se dice por la salud y protección de los
animales*)

Señor Jesucristo, Creador del mundo, haznos dignos de Tu reino, porque solo
a Ti, te quise como Dueño de mi alma y por tu nombre acepte la muerte y el
martirio. Asi que Tu, Amante de la humanidad, no me consideres indigno de
tus bondades, mas óyeme, y recibe esta intercesión mia ante
Ti, y al que invoca mi humilde nombre (Modesto) y va a celebrar la
conmemoración, ayúdalo Dios, y no lo abandones , mas llena su vida de
todo le bien y regálale tus grandes misericordias! Y quien va a leer el
martirio de mis persecuciones, bendice a él y todas sus
propiedades y bienes , Dios! Y aleja de sus animales toda
herida y enfermedad, por el nombre de tu siervo, Modesto! Así Señor, oye mis
intercesiones en Tus santos palacios, y bendice y multiplica sus animales,
asi como bendijiste y multiplicaste los animales de Abraham, de Isaac y de
Jacobo y de todos los que Te alabaron! Porque glorificado eres en los
siglos de los siglos. Amen!

viernes, 24 de abril de 2009

Santo Megalomártir Jorge, el Victorioso



El Megalomártir Jorge fue hijo de ricos y piadosos padres, quienes lo educaron en la fe cristiana. Nació en la ciudad de Beirut (antiguamente Berytos), al pie de las montañas de Líbano.
Mega mártir Jorge abrazó la carrera militar y se distinguía entre otros militares por su inteligencia, valor, fuerza física y porte militar. Pronto llegó a ser jefe de una legión y se convirtió en favorito del emperador Diocleciano. Diocleciano fue un gobernante lleno se talento, pero fanático de los dioses romanos. Se puso la meta de hacer renacer el moribundo paganismo y entró a la historia como uno de los más crueles perseguidores de los cristianos.
Escuchando una vez la inhumana sentencia sobre la exterminación de los cristianos San Jorge tuvo mucha piedad hacia ellos. Presumiendo que a él también lo esperan los sufrimientos, Jorge donó sus bienes a los pobres, liberó a sus esclavos, se presentó ante Diocleciano y dijo que es cristiano. Lo acusó de ser cruel e injusto. Las palabras de Jorge fueron un fuerte alegato contra el decreto imperial sobre las persecuciones de los cristianos.
Después de inútiles intentos de que renegase de Cristo, el emperador ordenó martirizar a Jorge. San Jorge fue encarcelado, ahí lo acostaron sobre la espalda con los pies empalados y le pusieron una pesada piedra sobre el pecho. Pero San Jorge soportaba valientemente los sufrimientos y alababa a Dios. Entonces, los que lo martirizaban perfeccionaron la crueldad del martirio. El Santo Mártir soportaba estoicamente todo. Finalmente el emperador ordenó decapitarlo. Así, el santo mártir fue con Cristo en Nicomedia en el año 303.
Al Megalomártir Jorge lo llaman también “El Victorioso” por su valor y victoria espiritual sobre los martirizadores, quienes no pudieron hacerlo renegar del cristianismo, pero también por la ayuda milagrosa a la gente en peligro. Las reliquias del Mega Mártir Vencedor fueron sepultadas en la ciudad Palestina de Diospolis en la iglesia a él dedicada.

martes, 21 de abril de 2009

HRISTOS CEL ÎNVIAT, BOGĂŢIA VIEŢII NOASTRE: Pastorala de Sfintele Paşti 2009 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


HRISTOS CEL ÎNVIAT, BOGĂŢIA VIEŢII NOASTRE: Pastorala de Sfintele Paşti 2009 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Hristos a înviat!
Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos prăznuită în Sfânta şi Marea Sărbătoare a Sfintelor Paşti ne arată bogăţia iubirii milostive a lui Dumnezeu şi a slavei cereşti dăruite nouă, oamenilor, în Iisus Hristos, ca noi să fim părtaşi ai vieţii şi bucuriei veşnice a Preasfintei Treimi.Bogăţia iubirii şi slavei dumnezeieşti împărtăşită oamenilor în Hristos Cel Răstignit şi Înviat se arată mai ales în darul sfinţirii şi al înfierii dumnezeieşti a omului prin har, precum şi în darul învierii trupului omenesc din moarte şi stricăciune, pentru a participa la viaţa, slava şi fericirea veşnică din Împărăţia cerurilor, după ce am primit răscumpărarea şi iertarea păcatelor, prin jertfa Crucii.În această privinţă, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Efeseni, ne învaţă zicând: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească; precum întru El ne-a şi ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, din buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său Cel iubit; întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său” (Efeseni 1, 3-7).Apoi, Sfântul Apostol Pavel se roagă pentru cei pe care-i păstoreşte zicând: „ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei (… ) să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi” (Efeseni 1, 17-18).Mergând mai adânc în tâlcuirea bogăţiei iubirii lui Dumnezeu arătată oamenilor în Iisus Hristos, Apostolul Neamurilor spune lămurit că aceasta s-a făcut cunoscută prin Învierea lui Hristos şi Înălţarea Sa la cer: „Pe aceasta Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri (… ) şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efeseni 1, 20 şi 22-23).Vedem, aşadar, că Hristos Cel înviat este capul Bisericii căreia El îi împărtăşeşte plinătatea vieţii Sale divino-umane, pentru ca în Biserică să cunoaştem bogăţia slavei înfierii şi învierii noastre în Hristos prin Duhul Sfânt.Bogăţia iubirii covârşitoare a lui Dumnezeu Tatăl pentru oameni, arătată în Hristos, lucrează în omul credincios mai întâi taina învierii lui din moartea păcatului şi apoi învierea din moartea şi stricăciunea (coruptibilitatea) trupului: „Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har suntem mântuiţi! – şi împreună cu El ne-a aşezat în ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus (… ), pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele” (Efeseni 2, 4-7 şi 10).Din învăţătura Sfântului Apostol Pavel despre legătura adâncă dintre Învierea lui Hristos şi viaţa creştină vedem că bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu dăruită oamenilor în Iisus Hristos ne cheamă la fapte bune, prin care noi să arătăm în jurul nostru bogăţia lucrării harului lui Dumnezeu în lume. Vedem, de asemenea, că slava Învierii lui Hristos ne descoperă o altă bogăţie decât bogăţia materială, pământească şi trecătoare, şi anume ne descoperă o bogăţie spirituală cerească, netrecătoare, adică bogăţia vieţii şi fericirii veşnice, care se dobândeşte prin credinţă vie în Iisus Hristos şi prin fapte bune. Astfel, înţelegem mai bine că Hristos a coborât din ceruri, S-a făcut Om, adică a luat chip de rob, ca pe noi să ne înalţe la ceruri, să ne facă fii ai Tatălui din ceruri, ca să moştenim împărăţia cerurilor şi viaţa veşnică. El, bogat fiind în slavă, S-a smerit şi a sărăcit pentru noi, ca pe noi să ne îmbogăţească dăruindu-ne slava înfierii prin har şi a învierii din păcat şi moarte (Cf. II Corinteni 8, 9). De aceea, comoara cea mai de preţ şi bogăţia cea mai mare a creştinului este însuşi Hristos – Domnul (Cf. Galateni 2, 20; II Corinteni 4, 7), prezent şi lucrător în viaţa acestuia prin harul Său, în care se arată dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh (Cf. II Corinteni 13, 13). Prin urmare, Apostolul Pavel se roagă pentru fiii săi duhovniceşti astfel: „Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire” (Efeseni 3, 17; vezi şi Coloseni 3, 3; Filipeni 1, 21).Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,Trăim astăzi într-o lume în care oamenii caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice, iar pe lângă sărăcia materială tot mai aspră, se arată şi o sărăcire spirituală a oamenilor, ca slăbire a credinţei, o răcire a dragostei frăţeşti şi o diminuare a faptelor bune. În această situaţie, este nevoie ca în lumina Învierii lui Hristos care luminează viaţa creştinului în Biserică şi în societate să vedem ce ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre bogăţie şi sărăcie. Mai precis, să vedem când şi cum acestea ne împiedică sau ne ajută să dobândim mântuirea, adică iertarea păcatelor şi unirea cu Hristos, Izvorul vieţii veşnice.Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, bogăţia aparţine lui Dumnezeu (Cf. Psalm 23, 1; 49, 12-13), însă El o dăruieşte oamenilor (Cf. Facerea 24, 35), ca oamenii să o dă-ruiască şi altora, mai ales săracilor (Cf. Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajută pe om să adune bogăţia (Cf. Deuteronom 8, 16-18), când aceasta este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om (Cf. Pilde 10, 22; Filipeni 4, 19).Totuşi, bogăţia materială trecătoare, pământească, adică averile şi banii, nu trebuie să fie scop în sine, ci mijloc de a căuta şi cultiva bogăţia spirituală netrecătoare, cerească, ce se dobândeşte prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin milostenie şi alte fapte bune. Autorii Sfintei Scripturi observă cu înţelepciune că bogăţia materială este vremelnică (Cf. Pilde 27, 24), nestatornică (Cf. Psalm 38, 6; I Timotei 6, 17), trecătoare (Cf. Pilde 13, 7; 23, 4-5; Apocalipsa 18, 16), ea poate fi furată (Cf. Matei 6, 19; Luca 12, 33), poate fi distrusă (Cf. Matei 6, 19; Iacob 5, 2; I Petru 1, 18), poate pieri (Cf. Ieremia 48, 36), ea este înşelătoare (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19), ea nu îndestulează pe om (Cf. Ecclesiastul 4, 8; 5, 10), ea este izvor de ceartă şi invidie (Cf. Facerea 13, 6-8; 26, 12-16; 31, 1-2; 36, 6-7), ea nu poate fi luată de om cu sine după moarte (Cf. Psalm 48, 10; I Timotei 6, 7), iar când devine pentru om o patimă, bogăţia împiedică adesea intrarea lui în Împărăţia cerurilor (Cf. Matei 19, 23-24; Marcu 10, 23-25; Luca 18, 24-25); mai mult, grija excesivă pentru bogăţia materială înăbuşă adesea rodirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa omului (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19; Luca 8, 14); iar patima lăcomiei de avere sau iubirea de înavuţire cu orice preţ este sursă a multor nedreptăţi şi neajunsuri, „că iubirea de argint – constată Sfântul Apostol Pavel – este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri” (I Timotei 6, 10).Relele cele mai mari pe care le poate aduce lăcomia de avere vieţii spirituale sunt acestea: uitarea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6), părăsirea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 32, 15), tăgăduirea sau negarea existenţei lui Dumnezeu (Cf. Pilde 30, 8-9), răzvrătirea contra lui Dumnezeu (Cf. Neemia 9, 25-26), lepădarea de Hristos (Cf. Matei 19, 21-22), mândria nesăbuită (Cf. Pilde 28, 11), învârtoşarea inimii sau lipsa de milostivire (Cf. Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a săracilor (Cf. Iacob 2, 6), înşelăciune (Cf. Iacob 5, 4). Cunoscând aceste consecinţe rele ale lăcomiei de avere, Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă pe cei bogaţi să-şi adune comori în ceruri, întrucât comorile cereşti sunt mai presus de orice bogăţie pământească (Cf. Matei 6, 19-20; Luca 12, 33; I Timotei 6, 19).Sfânta Scriptură conţine multe mustrări şi ameninţări împotriva celor ce adună comori materiale pe nedrept (Cf. Pilde 13,11) sau le dobândesc pe nedrept (Cf. Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ieremia 17, 11), dar şi atitudini împotriva celor ce acumulează averi prin constrângerea semenilor (Cf. Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5).Pe de altă parte, Sfânta Scriptură ne prezintă şi bogaţi buni la suflet sau milostivi, harnici şi darnici, care au înţeles că bogăţia lor este dar de la Dumnezeu pentru a fi dăruită celor în nevoi, dobândind astfel marele dar al mântuirii, adică al iertării păcatelor şi al vieţii veşnice. Astfel de oameni sunt Avraam (Cf. Facerea 13, 2; 24, 35), Lot (Cf. Facerea 13, 5), Isaac (Cf. Facerea 26, 13-14), Iacob (Cf. Facerea 32, 5), Iosif (Cf. Facerea 45, 8), Booz (Cf. Rut 2,1), Solomon (Cf. III Regi 3, 13), Iov (Cf. Iov 1, 3; 42, 12), Iosif din Arimateia (Cf. Matei 27, 57), Barnaba sau Varnava (Cf. Fapte 4, 37), Tavita din Iope (Cf. Fapte 9, 36), Corneliu sutaşul (Cf. Fapte 10, 2, 4, 31) şi alţii.În ceea ce priveşte sărăcia, Sfânta Scriptură ne învaţă că aceasta are un înţeles material, ca lipsă de bunuri materiale, şi un înţeles spiritual, ca lipsă de bunuri duhovniceşti sau lipsă de virtuţi şi calităţi sufleteşti. După cum bogăţia în sine nu este rea, ci poate fi dobândită şi întrebuinţată într-un mod bun sau rău, tot aşa şi sărăcia poate fi înţeleasă, acceptată şi trăită cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare şi la fapte rele.Cauzele sărăciei materiale sunt multiple: lenea şi nepăsarea (Cf. Pilde 6, 9-11; 10, 4; 19, 5), beţia şi nechibzuinţa (Cf. Pilde 21, 17; 23, 21), corupţia sau desfrânarea (Cf. Pilde 6, 26; Luca 15, 13), calamităţi sau dezastre naturale, invazii ale inamicului, oprimări din partea vecinilor puternici, sau camăta exagerată şi alte nedreptăţi sociale.Săracii sunt făpturi ale lui Dumnezeu (Cf. Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Dumnezeu iubeşte atât pe cei săraci, cât şi pe cei bogaţi (Cf. Iov 34, 19), ascultă plângerea săracilor (Cf. Iov 34, 28; Iacob 5, 4), El nu nesocoteşte rugăciunea lor (Cf. Psalm 101, 18), ci ocroteşte pe săraci (Cf. Psalm 11, 5), le face dreptate (Cf. Psalm 139, 12), îi izbăveşte din necazuri (Cf. Iov 5, 15; 36, 15; Ieremia 20, 13), poartă grijă de nevoile lor (Cf. Psalm 67, 11; Luca 1, 53), înalţă pe cei săraci (Cf. Psalm 106, 41; 112, 7-8), este azil sau apărător al săracilor (Cf. Psalm 13, 6; Isaia 25, 4), a ales pe săracii acestei lumi, bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai Împărăţiei cerurilor (Cf. Iacob 2, 5). Pe de altă parte, săracii trebuie să alerge la Dumnezeu (Cf. Iov 5, 8), să nădăjduiască în Dumnezeu (Cf. Psalm 9, 34), să laude pe Dumnezeu (Cf. Psalm 73, 22), să se bucure în Dumnezeu (Cf. Isaia 29, 19). Sfânta Scriptură ne arată că există oameni săraci, dar mărinimoşi şi darnici (Cf. Marcu 12, 43-44; Luca 21, 3-4; II Corinteni 8, 2). Săracii trebuie ajutaţi (Cf. Isaia 58, 7, Matei 5, 42; 19, 21; Marcu 10, 21; Luca 3, 11; 12, 33; 18, 22), nu cu părere de rău (Cf. II Corinteni 8, 2; 9, 5), ci cu bucurie şi inimă bună (Cf. II Corinteni 8, 3 şi 12, 9, 7), fără îngâmfare (Cf. Matei 6, 1). Cine miluieşte pe săraci cinsteşte pe Dumnezeu (Cf. Pilde 14, 31), împrumută pe Dumnezeu (Cf. Pilde 19, 17). Cine ajută pe săraci va fi mântuit de Dumnezeu (Cf. Pilde 40, 1-3), va fi fericit şi binecuvântat de Dumnezeu (Cf. II Corinteni 9, 10; Evrei, 13, 16), va primi răsplată veşnică (Cf. II Corinteni 9, 9; Matei 25, 34-36; Luca 12, 33; 14, 13; 18, 22).Exemple de dărnicie către săraci: Iov (Cf. Iov 29, 16; 30, 25; 31, 16), Zaheu (Cf. Luca 19, 8), primii creştini (Cf. Fapte 2, 45; 4, 34-35), Petru (Cf. Fapte 3, 6), Tavita (Cf. Fapte 9, 36-39), Corneliu (Cf. Fapte 10, 2), Pavel (Cf. Fapte 24, 17; Galateni 2, 10), Biserica din Macedonia şi Ahaia (Cf. Romani 15, 26). Sfânta Scriptură ameninţă cu pedepse pe cei ce nu ajută pe săraci (Cf. Iov 22, 7-10; Pilde 21, 13; Iezechiel 16, 49) sau pe cei ce le fac nedreptate (Cf. Isaia 10, 1-3), îi constrâng şi îi umilesc pe săraci (Cf. Iezechiel 22, 29-31; Amos 2, 6-7; 4, 1-3; 5, 11-12), îi jefuiesc (Cf. Amos 8, 4-7; Iacob 5, 4). Cine nesocoteşte sau dispreţuieşte pe săraci dispreţuieşte pe Hristos (Cf. Matei 25, 42-45) şi nu are dragoste faţă de Dumnezeu (Cf. I Ioan 3, 17). Hristos-Domnul a fost sărac în cele materiale, a trăit în lipsă (Cf. Matei 8, 20; Luca 9, 58; II Corinteni 8, 9), dar a îmbogăţit spiritual, cu harul, învăţătura, iubirea şi sfinţenia Sa, mulţimile care veneau la El. La fel şi apostolii au fost săraci din punct de vedere material, dar bogaţi în credinţă, sfinţenie, înţelepciune şi fapte bune. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spunea corintenilor: „înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu (...), ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind ” (II Corinteni 6, 4 şi 8).Urmând Sfintei Scripturi şi mai ales Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos şi învăţăturii Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au scos în evidenţă marea tiranie spirituală şi multele nedreptăţi şi consecinţe sociale negative pe care le aduce lăcomia de averi materiale trecătoare, îndemnând pe cei bogaţi să fie milostivi şi darnici faţă de săraci, să nu îngroape comorile de aur în pământ, ci să le mute, prin milostenie, în ceruri, la loc sigur, iar pe săraci îi îndeamnă să nu deznădăjduiască, ci să adune bogăţie spirituală în suflet, prin credinţă şi rugăciune, prin cuvânt bun şi blândeţe.Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) îl îndeamnă pe bogat, zicând: „Averile pe care le pui în mâna săracilor, le pui într-o vistierie sigură, în mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu îţi va da averile înapoi, întregi şi bine păzite; iar când te vei duce în patria ta (cerească), odată cu averile tale, vei fi lăudat, vei fi încununat şi pe deplin mulţumit şi fericit” . Acelaşi Sfânt Părinte ne spune: „Iov nu-şi lipea inima de avuţii când le avea şi nici nu le căuta când le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca să facem bine cu ele, nu pentru ca să le în-gropăm în pământ” .Iar despre sărăcie, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Este mult mai bine a fi cineva sărac şi să vieţuiască în virtute, decât a fi împărat şi să vieţuiască în păcate” 6. „Sărăcia îl sileşte pe cineva a fi înţelept, pe când bogăţia de multe ori îl împinge spre rele mari” .În concluzie, acelaşi Sfânt Părinte constată că „nici bogăţia şi nici sărăcia prin sine însăşi nu este ceva bun, ci aceasta se întâmplă în urma întrebuinţării lor”. În alt loc zice: „Bogăţia este un bine, însă nu în sine, ci în mâna celui drept, pe de altă parte, sărăcia este ceva rău, însă nu după firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru că el, supărat pe ea, învinovăţeşte şi huleşte pe Făcătorul său”9. Apoi vine îndemnul: „Nu te teme de cuptorul sărăciei, ci de cuptorul păcatului. Acesta-i flacără şi chin, celălalt rouă şi odihnă. Lângă cuptorul păcatului stă diavolul, lângă cuptorul sărăciei stau îngerii, care alungă flacăra”. „Creştinul se arată mult mai încercat în sărăcie, decât în bogăţie. Cum aceasta? Când el cade în sărăcie, desigur că va fi mai smerit, mai înţelept, mai serios, mai îngăduitor, mai cinstit, pe când dacă se găseşte în bogăţie, are multe piedici spre aceasta”.„Să nu ne pierdem curajul dacă suntem săraci, ci cealaltă bogăţie să o căutăm, bogăţia în fapte bune”.Un alt Sfânt Părinte al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare († 379), pe care-l cinstim în mod deosebit anul acesta 2009, împreună cu ceilalţi Sfinţi Capadocieni, este un înflăcărat apărător al săracilor şi un aspru judecător al bogaţilor lacomi în vreme de foamete şi criză economică. Iată câteva din îndemnurile sale date bogaţilor lacomi de câştig cu orice preţ: „Nu scumpi produsele tale, îngreunând nevoile celor lipsiţi! Nu aştepta să lipsească grâul de pe piaţă, ca să-ţi deschizi tu hambarele, căci «cel ce scumpeşte grâul este blestemat de popor' (Pilde 11, 26). Nu aştepta vremuri de foamete, din dragostea de aur! Nu aştepta o lipsă generală, ca să-ţi înmulţeşti averile! Nu face comerţ cu nenorocirile oamenilor! Nu preface mânia lui Dumnezeu în prilej de înmulţire a averilor tale! Nu înrăutăţi cu biciul neomeniei tale, rănile celor în suferinţă”. Bogaţilor nemilostivi le spune: „N-ai milă? Nu vei fi miluit! N-ai deschis casa, vei fi dat afară din Împărăţie (a cerurilor)! N-ai dat pâine? Nu vei primi viaţă veşnică”. Iar în alt loc din aceeaşi Omilie către bogaţi, Sfântul Vasile cel Mare se întreabă: „Până când aurul va sugruma sufletele, până când va fi undiţa morţii, până când va fi momeala păcatului? Până când bogăţia va fi pricina războaielor, pentru care se făuresc arme şi se ascut săbii? Din pricina bogăţiei rudele nu mai ţin seama de rude, fraţii se uită cu ochi ucigaşi la fraţi. Din pricina bogăţiei, pustiile sunt pline de ucigaşi, marea de piraţi şi oraşele de calomniatori. (… ) Bogăţia v-a fost dată ca să răscumpăraţi sufletele, nu ca să vă fie pricină de pierzare”.În vreme de foamete, ca urmare a secetei cumplite, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Pentru aceasta Dumnezeu nu-Şi deschide mâna, pentru că noi ne-am închis-o pentru iubirea de fraţi. Pentru aceasta sunt uscate ogoarele, pentru că s-a răcit dragostea”.Un alt Sfânt Părinte din Capadocia, Sfântul Grigorie de Nyssa, ne arată importanţa milosteniei faţă de săraci zicând: „Săracii sunt vistiernicii bunurilor făgăduite, ei sunt paznicii Împărăţiei (cerurilor n.n.), cei care deschid uşile celor buni şi care le închid pentru cei învârtoşaţi la inimă şi urăsc pe oameni. Dar în acelaşi timp, ei sunt acuzatori de temut, cât şi buni apărători. Ei apără sau învinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci aşa cum sunt ei văzuţi de Domnul şi Judecătorul lumii. Căci felul cum ne purtăm cu ei strigă înaintea Cunoscătorului de inimi mai puternic decât orice crainic'.Un alt episcop din Capadocia, care a trăit tot în veacul al IV-lea, Asterie al Amasiei din Pont, a rostit şi el omilii celebre despre bogăţie şi sărăcie, fiind un aspru luptător împotriva lăcomiei de averi materiale: „Cine l-a şters din catalogul apostolilor pe Iuda şi l-a făcut vânzător în loc de apostol? Nu oare faptul că purta pungă, că a pus mai întâi la cale vânzarea, iar apoi a dobândit preţul faptei sale necinstite? Pentru ce Faptele Apostolilor pomenesc de Anania şi Safira? Nu pentru că s-au furat pe ei înşişi şi au furat darurile afierosite Bisericii din propriile averi? (… ). Experienţa ne arată lăcomia drept o fiară, de care cu greu scapă cei prinşi de ea; înfloreşte mereu şi nu se veştejeşte; îmbătrâneşte cu cei pe care îi are sub stăpânirea ei şi nu-i părăseşte până la moarte (… ). Nu este uşor de eliberat sufletul unui om cuprins de lăcomie, fie că este tânăr cu trupul, fie că este bâtrân, afară numai dacă vine vreun gând curat care să taie boala cu un cuţit”.Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,Atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că adevărata şi netrecătoarea bogăţie este iubirea covârşitoare a lui Dumnezeu faţă de oameni arătată în Iisus Hristos şi împărtăşită nouă acum în Biserică prin lucrarea Sfântului Duh.Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se arată slava şi bogăţia nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu către oameni, ne îndeamnă să ne îmbogăţim mai întâi în credinţă statornică, în rugăciune, în vieţuire curată şi sfântă, în împărtăşirea mai deasă cu Sfintele Taine, după o pregătire mai intensă, aşa cum a fost perioada Postului Mare al Sfintelor Paşti, şi totodată să ne îmbogăţim în fapte bune care aduc lumină şi pace, bucurie şi fericire oamenilor pe care-i ajutăm.Criza financiară şi economică în care se află lumea de azi este în mare parte rezultatul lăcomiei, al câştigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Când goana după profitul material obţinut cu orice preţ, fără măsură şi fără morală, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „sălbatic” şi se manifestă ca o patimă a lăcomiei, „ştiinţific” organizată.Consecinţele negative ale acestei crize pentru populaţia săracă sunt greu de descris, deoarece sărăcia impusă altora creează multă suferinţă şi nesiguranţă, dezorientare şi disperare. În această situaţie de politică economică fără etică, când totul devine nesigur şi imprevizibil, schimbător şi înşelător, este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic şi netrecător, drept şi milostiv, dar şi să sporim vigilenţa şi prudenţa. Deşi criza financiară şi economică este în mare parte o judecată aspră pentru prea multa lăcomie de lucruri materiale adunate pe nedrept şi prea multa risipă de bani, ea poate fi totuşi înţeleasă şi folosită ca un nou început în viaţa persoanelor şi a popoarelor. Astfel, criza ne determină să fim mai economi şi mai cumpătaţi, să nu ne punem nădejdea în valorile materiale, bani şi averi, mai mult decât în valorile spirituale ale credinţei, dreptăţii, corectitudinii şi solidarităţii cu cei în nevoi.Chiar dacă suntem mai săraci din punct de vedere al bunurilor materiale, să nu sărăcim totuşi din punct de vedere spiritual, ci să ne îmbogăţim în bunătate, prin cuvântul bun de încurajare, sfatul bun, o mână de ajutor dată celor mai săraci decât noi, dar şi prin redescoperirea virtuţilor valoroase ale demnităţii şi creativităţii, ale muncii cinstite şi solidarităţii constante.Mai păgubitoare decât sărăcia, ca lipsă de cele materiale, este acum, în vreme de criză financiară şi economică, criza de omenie, adică slaba voinţă de a fi onest şi drept, harnic şi generos.Cu această speranţă de înnoire spirituală a vieţii şi de îmbogăţire în fapte bune, în lumina şi pacea sărbătorii Sfintelor Paşti, vă îndemnăm ca, prin cuvânt şi faptă, să aduceţi bucurie celor săraci şi bolnavi, orfani şi bătrâni, necăjiţi şi singuri, astfel încât şi ei să simtă că Învierea Domnului Iisus Hristos revarsă peste oameni bogăţia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv.Cu prilejul Sfintelor Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală: Hristos a înviat!„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13)Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† D A N I E L
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEIŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

sábado, 18 de abril de 2009

ANASTASIS

HISTOS A INVIAT! ¡CRISTO HA RESUCITADO!
Ver a Cristo que desciende hasta el abismo es reconocer su poder de bajar hasta el abismo de cada hombre y es confesar con amor y fe que el Resucitado puede arrancarnos de la muerte también a nosotros.

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului


† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2009
Către tot clerul şi poporul drept slăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!Preacucernice Părinte,Iubiţi credincioşi,Hristos a înviat!« Ca un purtător de viaţă şi mai înfrumuseţat decât raiul, cuadevărat, şi decât toată cămara împărătească, mai luminat s-a arătat,Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre » – sunt cuvintele pecare preotul le rosteşte la fiecare Sfântă Liturghie, în timp ce punecinstitele daruri pe sfânta masă a altarului, daruri care la momentul potrivit se vor transforma în Trupul şi Sângele Mântuitorului.Mulţi dintre noi se întristează când aud vorbindu-se de moarte şi demormânt, neînţelegând, ca odinioară locuitorii Tesalonicului, ce estemoartea şi ce este mormântul după Învierea lui Hrtistos. Tocmai datorită acestui fapt, marele Apostol Pavel ne îndeamnă să nu fim « ca ceilalţi,care nu au nădejde, « pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, totaşa credem că Dumnezeu pe cei adormiţi întru Iisus îi va aduce împreunăcu El »1.Iubiţi credincioşi,Noi, credincioşii, trebuie să trecem printr-o îndoită moarte şiprintr-o îndoită înviere. « Noi am murit de o îndoită moarte, deci săaşteptăm o îndoită înviere »2, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Prinpăcatul săvârşit de Adam în rai, care a fost păcat de moarte, am fost toţisortiţi morţii şi iadului. Întreaga carte a Vechiului Legământ vorbeştedespre înlănţuirea omului şi despre neputinţa lui de a se mântui : « veipogorî bătrâneţile mele cu întristare în iad »3, spune patriarhul Iacov; iarprofetul Isaia spune: « şi-a deschis iadul gura lui »4. Şi noi, la rândulnostru, cu toate că ne naştem şi trupul are viaţă, suntem morţi sufleteşte,până la prima moarte şi prima înviere. Şi care este prima moarte? Şi care,prima înviere ? Acestea se petrec odată, la Botez: Botezul din apă şi dinDuh, atunci când murim şi înviem cu Hristos, atunci când ne îmbrăcămcu Hristos. Când pruncul este afundat în apele sfinţite ale Botezului,acesta moare păcatului, este pogorât în mormânt, dar nu într-unulobişnuit, ci într-un mormânt dătător de viaţă, dătător de lumină,mormânt unde omul îl întâlneşte pe Hristos. De aceea noul botezat esteîmbrăcat apoi în haine luminoase, iar preotul rosteşte cuvintele :« botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numeleTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veciivecilor ». Aceasta este prima înviere, prima ridicare fără de care nu există

1 I Tesaloniceni 4, 13-142 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înviere3 Facere 42, 384 Isaia 5, 14cea de a doua, « Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu vaintra în Împărăţia cerurilor »5, spune Mântuitorul.A doua moarte, nu mai este moarte, pentru că moartea a fostomorâtă de Hristos, Cel ce a înviat din morţi cu moartea pe moartecălcând. Însuşi Mântuitorul nostru numeşte moartea, adormire. Să neaducem aminte de Iair, mai marele sinagogii, cum i se adreseazăMântuitorul în momentul în care slugile îi aduc vestea morţii fiicei sale :« de ce vă tulburaţi şi plângeţi ? Copila n-a murit, ci doarme ».6 Acelaşisomn l-a cuprins şi pe Lazăr, fratele Mariei şi al Martei, pe careMântuitorul l-a înviat la patru zile după ce a murit: « Lazăr, prietenulnostru, a adormit, Mă duc să-l trezesc »7.Prin învierea Sa, Hristos deschide omului uşile raiului, de-acumomul nu mai este ţintuit prin moarte în mormânt, ci este chemat săîmpărăţească împreună cu Creatorul său. Se împlineşte astfel cu noicuvântul profeţiei: « din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi demoarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi suntchinurile tale? »8. De aceea bucuria noastră este nemăsurată, că astăzi« prăznuim omorârea morţii sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi,veşnice. Şi săltând lăudăm pe pricinuitorul, pe Cel singur binecuvântat,Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit »9.Dragii mei,Astăzi renaştem la viaţă, odată cu Hristos, iar moartea ce nestăpânea odinioară, se risipeşte, precum se risipeşte fumul şi nu mai este,precum se topeşte ceara de la faţa focului10. Viaţa veşnică, pe care omul acăutat-o dintotdeauna, ne răsare astăzi din mormânt.
5 Ioan 3, 56 Marcu 5, 397 Ioan 11, 118 Oseea 13, 149 Cântarea a 7-a din Canonul Învierii.10


Sihul al doilea de la cădirea Sfintei Mese în perioada Sfintelor Paşti.« Adevărat, adevărat vă spun vouă – spune Mântuitorul Hristos –că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului luiDumnezeu, şi care vor auzi vor învia »11. Oare, ce înţeles au aceste cuvintepentru noi? Ce înţelegem noi prin cuvântul « viaţă »? Cine sunt aceştimorţi, de care ne vorbeşte Mântuitorul nostru? Oare, înţelegem noi viaţaca fiind Hristos, Cel ce a zis: « Eu sunt învierea şi viaţa »12 ? Şiconsiderăm, oare, că acei morţi despre care vorbeşte Domnul, suntemnoi ?Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,Ne-am obişnuit să credem că viaţa veşnică o obţinem doar dupătrecerea noastră din lumea aceasta, dar uităm că dacă nu o dobândimîncă de pe pământ, nici dincolo, în ceruri, nu o vom avea. Viaţa veşnicăeste în acelaşi timp promisiune, dar şi o continuare de punere în valoare,a tezaurului de har dumnezeiesc primit la Botez. Viaţa veşnică creşteodată cu noi, căci am primit-o deja, prin Mirungere, ca pecete a veşniciei,odată pentru totdeauna.Este important să conştientizăm faptul că şi în viaţa veşnică, ca şi încea pământească, se creşte. La fel cum, dacă mâncăm pâine, ne hrănim şicreştem trupeşte, tot aşa şi în plan duhovnicesc, mâncând Pâinea Vieţii13veşnice, care este Hristos, şi hrănindu-ne din auzirea Cuvântului Vieţii14,creştem sufleteşte. Fără Dumnezeu, singurul izvor de viaţă, noi suntemmorţi. Doar « cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine »15, ziceDomnul Atotţiitorul; căci « adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi
11 Ioan 5, 2512 Ioan 11, 25.13 Ioan 6, 35.14 Ioan 6, 6315 Ioan 6, 57.mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţăîn voi »16.


În această sfântă zi, prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prinîmpărtăşirea cu Însuşi Trupul şi Sângele Său, uniţi fiind, cu Cel ce esteViaţa, noi, cei morţi, ne facem vii; şi rămânem aşa, atâta timp cât Hristos,Mântuitorul nostru, sălăşluieşte întru noi.Dragii mei,Prin puterea credinţei noastre, evenimentul Învierii lui Hristos deacum mai bine de două mii de ani îl retrăim astăzi cu aceeaşi intensitateşi cu aceeaşi bucurie duhovnicească. Astăzi, harul primit la Botez, decătre fiecare dintre noi, se reînnoieşte; puterea Învierii lui Hristos, devineacum şi puterea noastră, pentru că nouă, celor ce-L primim pe Domnul şicredem în numele Lui, Dumnezeu ne-a dat putere ca să ne facem fii aiSăi17. Aşadar, suntem vii precum şi Domnul este. Un singur Trup viu, allui Hristos, iar noi mădulare ale Sale.Acum este ceasul învierii noastre, « acum toate s-au umplut delumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toatăfăptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit »


18.De-acum, « moartea a fost înghiţită de biruinţă »19, prin moarte neapropiem de Dumnezeu. Moartea devine înviere pentru noi. Moartea neduce în faţa lui Hristos, Cel mort şi înviat. Orice raţiune omenească taceîn faţa unei astfel de minuni, care ne dezvăluie iubirea de negrăit a luiDumnezeu pentru noi. Dumnezeu a biruit moartea şi stricăciuneanoastră odată pentru totdeauna. De aceea Biserica proclamă cu bucurie:« Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,

16 Ioan 6, 5317 Ioan 1, 12.18 Cântarea a 3-a din Canonul Paştilor.19 1 Corinteni 15, 54.Paştile Domnului, Paştile!Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,Cei ce-I cântăm cântare de biruinţă »20.

Îi cântăm Domnului, Îl lăudăm şi preaslăvim puterea Samântuitoare şi credem cu Toma, închinându-ne şi zicând: « Domnul meuşi Dumnezeul meu! »21, căci Şi-a pus sufletul pentru noi, oile sale celecuvântătoare, ca un păstor adevărat şi ne-a dat viaţă din viaţa Sa.Se cuvine să preţuim viaţa, ca un dar neasemănat făcut nouă decătre Dumnezeu, şi să strigăm din adâncul sufletului: Slăvit să fieDomnul!Vă urez ca aceste zile de sărbătoare să vă fie izvor de bucurie,dragoste şi pace în Domnul nostru Iisus Hristos!Hristos a înviat!Al vostru către Hristos Domnul rugător,

+ Episcopul Timotei Madrid 2009

20 Cântarea 1 din Canonul Paştilor 21
Ioan 20, 28

sábado, 4 de abril de 2009

Sesiune de lucru a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Paris-Limours, 31 martie 2009





În ziua de marţi, 31 martie 2009, a avut loc la sediul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale de la Paris-Limours, sesiunea de lucru a Sinodului Mitropolitan prezidată de către Înaltpreasfinţitul Iosif. Au mai participat: Preasfinţitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preasfinţitul Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române al Europei Occidentale.Din cele discutate în şedinţa de lucru a Sinodului Mitropolitan, menţionăm:1.Vizita Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Franţa, în luna iulie a acestui an.2.Al doilea Pelerinaj organizat de Mitropolie la moaştele Sfântului Ioan Casian de la Marsilia, 9-10 mai 2009.3.Înfiinţarea mănăstirii „Sfinţii Tămăduitori fără de arginţi Cosma şi Damian” de la Montecorvino-Rovella (Provincia de Salerno, Italia), cu statut de mânăstire de călugari.4.Relaţiile cu ierarhii ortodocşi din celelalte jurisdicţii canonice.5.Pastorala familiilor de emigranţi care şi-au lăsat copiii în România, celor separate prin emigrarea unuia dintre soţi. Începerea la nivelul Mitropoliei, în Duminica Floriilor, a programului pastoral „SALVAŢI FAMILIA!” pentru sensibilizarea familiilor aflate in aceste situaţii. 6.Revista Apostolia - dinamizarea comunicării evenimentelor din cadrul eparhiilor din cuprinsul Mitropoliei.

Sursa: Secretariatul Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale

miércoles, 1 de abril de 2009

Sfânta Engracia


Sfânta Engracia s-a născut în Braga, Spania, şi încă de mică a fost promisă soţie unui nobil, Rousillon. Când a sosit vremea căsătoriei, Rousillon a trimis o escortă formată din unchiul său, Lupercius, şi alţi şaisprezece nobili, alături de o servitoare pe nume Julia ca să o peţească. Când nobilii din escortă au ajuns la Zaragoza, au aflat despre prigoana creştinilor sub guvernatorul Dacian.
Engratia a încercat să-l convingă pe guvernator să nu mai asuprească creştinii, însă acesta a poruncit ca Engracia să fie bătută, iar mai apoi întemniţată, când s-a auzit că este şi ea creştină.
Engracia a trecut la Domnul în anul 303, rănile cauzate de lovituri grăbindu-i sfârşitul mucenicesc.
Biserica „Sfânta Engracia“ din Zaragoza a fost construită pe locul în care Engracia împreună cu alţi creştini au fost martirizaţi. Aceşti martiri, cunoscuţi ca Martirii din Zaragoza, s-au numit: Engracia, Lupercius, Julia, Caius, Crescentius, Successus, Martial, Urban, Quintilian, Publius, Fronto, Felix, Cecilian, Evodius, Primitivus, Apodemius şi alţi patru bărbaţi purtând numele de Saturninus.
Sfânta Engracia este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 16 aprilie.
Ce înseamnă numele Engracia?
Numele Engracia este de origine latină şi înseamnă „dragoste şi protecţie a graţiei divine“.




Iuliana NIŢĂ

miércoles, 25 de marzo de 2009

Moment aniversar la mănăstirea ortodoxă românească „Buna Vestire a Maicii Domnului” din Italia







Astăzi, 25 martie 2009, de praznicul Bunei Vestiri, se împlinesc 2 ani de când a fost sfinţită prima mănăstire ortodoxă de călugări din Italia. Mănăstirea poartă hramul „Buna Vestire a Maicii Domnului” şi este situată în localitatea Benevento, pe ruta Bari-Napoli, la aproximativ 200 km distanţă de oraşul Bari şi la 60 km de Napoli. Lăcaşul monahal creştin-ortodox din Benevento este rodul colaborării dintre parohia „Sfânta Treime” din Bari-Italia, păstorită de către Părintele Mihai Driga şi Mănăstirea Crasna din judeţul Prahova. Slujba de sfinţire şi Sfânta Liturghie au fost oficiate de un sobor format din Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, delegat din partea Patriarhiei Române, Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, preoţi şi diaconi din Italia şi de la Mănăstirea Crasna, episcopi şi preoţi romano-catolici din Italia. Sursa: m-ol.ro

martes, 24 de marzo de 2009

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul



Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. (metanie)

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (metanie)

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”. (metanie)