sábado, 25 de mayo de 2013








Preasfinţiei Sale,
Preasfinţitului Părinte Episcop TIMOTEI,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

Preasfinţia Voastră,

Cu prilejul aniversării hirotoniei întru arhiereu şi a întronizării Preasfinţiei Voastre ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, Vă adresăm alese felicitări dimpreună cu doriri de ajutor sfânt de la Dumnezeu în lucrarea pastorală şi misionară pe care o desfăşuraţi spre slava Preasfintei Treimi şi binele Bisericii.

Hristos-Domnul, Arhiereul Cel veşnic, să Vă dăruiască în continuare aceeaşi râvnă plină de evlavie pentru Sfânta Taină a arhieriei şi mult ajutor în slujirea Bisericii şi a credincioşilor ei. Harul Duhului Sfânt să se reverse totdeauna cu îmbelşugare asupra Preasfinţiei Voastre, dăruindu-Vă roade alese şi binecuvântate!

Întru mulţi şi fericiţi ani, Preasfinţia Voastră!

Cu părintească binecuvântare şi frăţească dragoste în Hristos,


†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

miércoles, 22 de mayo de 2013

lunes, 20 de mayo de 2013

domingo, 5 de mayo de 2013

jueves, 2 de mayo de 2013

† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei
Cuvânt pastoral la Învierea Domnului
2013
Hristos este Iubirea care se
Dăruieşte!
Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti
binecuvântări!
„Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?
Necazul, sau strâmtorarea sau prigoana, sau foametea,
sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (...)
Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile,
nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea,
nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi
de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru”
(Romani 8, 35; 8, 38-39).
2
Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Hristos a Înviat!
„Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşire 3, 14) a fost răspunsul lui Dumnezeu către
Moise, atunci când acesta l-a întrebat pe Cel cu Care vorbise în rugul aprins:
„Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?” (Ieşire 3, 13). Şi a mai zis
Dumnezeu: „Aşa să spui fiilor lui Israel: Acesta este numele Meu pe veci;
aceasta este pomenirea Mea din neam în neam!” (Ieşire 3, 15). Ne aducem cu
toţii aminte de acest emoţionant dialog al lui Dumnezeu cu Moise, de chemarea
pe care i-a făcut-o lui Moise, de răspunsul acestuia şi mai apoi de felul în care,
prin el, Domnul avea să fie eliberatorul poporului Său din robia egiptenilor.
Moise proorocul a mărturisit lumii întregi, nouă, celor de astăzi, dar şi celor de
după noi, că Dumnezeu este viu, că există şi că este principiul de existenţă a tot
ce este creat şi necreat.
La plinirea vremii (Cf. Galateni 4, 4), Dumnezeu L-a trimis în lume pe
unicul Său Fiu pentru ca să ne descopere încă un lucru minunat, anume că El
este iubire (Cf. 1 Ioan 4, 16), o iubire pe care încă de la începutul creării lumii a
arătat-o omului. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a-și împărtăși iubirea. Însă
omul, datorită ispitei venite din partea celui rău, a căzut în neascultare faţă de
Tatăl său, îndepărtându-se de Acesta. Dar, pentru că iubirea nu cade niciodată, a
făcut Dumnezeu posibilă reîntoarcerea omului la El, prin Fiul Său, Care ne-a
răscumpărat pe fiecare dintre noi şi ne-a reaşezat în demnitatea de fii şi
moştenitori ai Lui, ai celei mai însemnate averi, ai iubirii celei nestricăcioase şi
ai vieţii veşnice. Iată, pe scurt, care este temeiul sărbătorii de astăzi, motivul
bucuriei acestei minunate zile.
Sfântul Apostol Pavel avea să o spună şi el corintenilor că: „Hristos a
înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce
printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci precum
în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (1 Corinteni 20-22).
Hristos a înviat şi vine să ne spună din nou că a înviat pentru noi şi că ne
dăruieşte dragostea Sa.
El înviază azi şi în sufletul nostru şi astfel ne dă mărturie viaţa Sa plină de
iubire. El vine să ne spună că fiecare în parte valorează mai mult decât lumea
întreagă şi că, rămânând în comuniune cu El, nu avem a ne teme de nimic,
niciodată.
Acesta este mesajul pe care Dumnezeu ni-l trimite azi, fiecăruia: că ne
iubeşte mai mult decât orice şi că nimic nu-L face mai fericit decât să împartă
iubirea Sa cu noi, o iubire care nu se sfârşeşte niciodată şi nu se împuţinează și
nici se ştirbeşte în vreun fel.
3
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Dacă iubirea lui Dumnezeu este deplină, iubirea noastră este
nedesăvârşită. Datorită acestui fapt noi încă o căutăm și încercăm să ne regăsim
prin iubire. În definitiv, aceasta este dorinţța omului dintotdeauna: a iubi şi a fi
iubit.
Mântuitorul Hristos spune: „Eu şi Tatăl meu una suntem” (Ioan 10, 30).
Ei bine, această unitate este o comuniune de iubire a celor trei Persoane
dumnezeieşti: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Sfântă și nedespărţțită a Cărei
fiinţare este «fără-de-început» şi care ne dă nouă, oamenilor, prin Fiul,
experienţa vie a Iubirii, ca o pregustare a îndumnezeirii făgăduite nouă.
Avem, aşadar, nevoie de Fiul, de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de Cel
Care ni Se dăruieşte nouă, ca prin El să Îl avem pe Dumnezeu ca viaţă a noastră.
Sfântul Simeon Noul Teolog, într-una din catehezele sale despre iubire, ne
învaţă că aceasta, Iubirea, are multe nume, după cum multe sunt şi formele ei:
„Multe sunt numele ei (iubirii), multe faptele ei, mai multe încă semnele, şi încă
şi mai multe însuşirile ei dumnezeieşti, dar firea ei este una şi de asemenea întru
toate privinţele de negrăit pentru toţi (…), neînţeleasă în raţiunea ei, neapropiată
în slavă, nepătrunsă în sfaturile ei, veşnică pentru că este fără-de-început,
nevăzută pentru că e gândită dar nu este înţeleasă” (Sfântul Simeon Noul
Teolog, Cateheza 1 Despre Iubire, Cateheze, Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu, p. 23).
În doar câteva rânduri, Sfântul Simeon ne desluşeşte ceea ce căutăm şi după
care, conştient sau mai puţin conştient, alergăm cu toţii, iubirea, care este, după
cum am văzut, de neatins, pentru că este nepătrunsă şi neînţeleasă, dar, în acelaşi
timp, ea este acel ceva fără de care nu putem supravieţui. Este precum aerul pe
care nu-l vedem, dar fără de care nu putem trăi.
Dragii mei,
Dacă iubirea lui Dumnezeu, despre care am încercat să spunem câte ceva
din cele pe care sfinţii părinţi ni le-au descoperit, este atât de înaltă şi în esenţă
de nepătruns cu mintea, oare iubirea pe care o trăim şi respirăm zilnic are ea
aceeaşi substanţă? Cu siguranţă că ne-am dori-o de aceeaşi profunzime, trăită cu
aceeaşi intensitate precum o are Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar suntem conştienţi
că nu o putem avea. Dacă nu-L căutăm pe Dumnezeu şi nu ne unim cu El, cu
siguranţă că nu putem avea iubirea Lui decât în parte, precum în parte se
manifestă şi dorinţa noastră.
În zilele noastre, ceea ce numim iubire are multe forme. Putem vorbi şi de
multele ei însuşiri. Chiar ne grăbim adesea să le numim şi să le definim cât mai
în amănunt, însă mă îndoiesc că astfel îi înţelegem cu adevărat rostul. Dacă
rămânem superficiali, mulţumindu-ne să gustăm din ceea ce greșit patimile ne
îmbie și ne oferă sub forma iubirii, vom rămâne fără îndoială nemângâiaţi și
neîmpliniţi în dorul nostru. Dar, atunci când căutarea noastră este în Dumnezeu
și este sinceră, eforturile noastre se încununează negreşit cu biruinţa Lui Hristos
4
pentru noi și cu darul vieţii Sale. De aceea, căutaţi-L pe Domnul!, ne îndeamnă
şi psalmistul David, pe Hristos Cel mort şi înviat pentru noi și gustaţi din
bucuria Învierii Lui!
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune atât de frumos: „Înviat-a Hristos şi
viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos
sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Lui se cuvine slava şi
stăpânirea în vecii vecilor” (Cuvânt de învăţătură al celui între sfinţi părintele
nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata
zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Penticostar,
Utrenia Învierii, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1973,
p. 27).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă multă mângâiere şi
alinare în suferinţe, bine ştiind că El a suferit mai înainte pentru noi şi că a
biruit. Ne-a iubit şi a biruit. Să-L iubim şi noi, ca biruinţa Lui să fie şi a noastră!
Hristos a Înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† Episcopul Timotei
Madrid, Sfintele Paşti 2013