Pulsar sobre la imagen



                                           DÍA DE NAVIDAD (25 DE DICIEMBRE)

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2012

† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei
Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului
2012

Hristos – Stăpânul Cel Bun
Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti
binecuvântări!
„Noi, în seara de Crăciun
Lăudăm pe Cel Preabun
Bun eşti, Doamne, bun;
Colindăm colind duios,
Domnului Iisus Hristos
Bun eşti, Doamne, bun”.
(Bucuria Crăciunului. Carte de colinde româneşti, Ed. Agapis, Bucureşti, 2006, p. 51).
2
Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Am început scrisoarea mea pastorală cu versurile colindului străbun Noi
în seara de Crăciun, pentru că ele ne descoperă un atribut al lui Dumnezeu –
bunătatea, iar pe de altă parte pentru că ele exprimă cu atâta duioşie sentimentele
noastre profunde de recunoştinţă faţă de bunătatea lui Dumnezeu, arătată omului
prin întruparea Fiului Său, a Domnului nostru Iisus Hristos.
„Bun eşti, Doamne, bun” mărturiseşte colindul şi de aceea noi, cei ce
colindăm, Îl „Lăudăm pe Cel Preabun”, pentru că ce altceva decât laudă şi
mulţumire I se cuvine unui astfel de Dumnezeu! Sfântul Prooroc Ieremia avea să
o spună şi el: „Slăviţi pe Domnul Savaot, că bun este Domnul, că în veac este
mila Lui” (Ieremia 33, 11).
Acest adevăr ne este descoperit nouă de Însuși Domnul nostru Iisus
Hristos din dialogul pe care L-a avut cu dregătorul bogat care, dornic fiind de
Împărăţția lui Dumnezeu, îl întreabă pe Mântuitorul: „Bunule Învăţător, ce să fac
ca să moştenesc viaţa de veci?” (Luca 18, 18). Mântuitorul Își începe răspunsul
cu o întrebare și o mărturisire: „Pentru ce mă numeşti bun?” respectiv „Nimeni
nu este bun, decât unul Dumnezeu” (Luca 18, 19). Observăm că Hristos nu-i
spune dregătorului că: Dumnezeu are bunătate, ci îl învaţă că: Dumnezeu este
Bun, singurul Bun, aşadar este singurul izvor al bunătăţii. Așa cum Dumnezeu
este Iubire, la fel El este Bunătate, pentru că originea bunătăţii se află în
permanenţă numai în Dumnezeu.
Dragii mei,
Adevăraţții învăţători pe care îi cunoaşte lumea de astăzi, sau cei pe care ia
cunoscut omenirea de altădată, sunt sau au fost buni doar în parte, în funcţie de
cât de mult învăţțătura lor a fost întemeiată pe credinţța în Dumnezeu. Unul este
3
Învăţătorul1 nostru şi doar singur Lui i se poate atribui acest calificativ de bun în
mod absolut, prin urmare, dacă bun este Învăţătorul, bună este şi învăţătura Lui
şi orice creştin care doreşte să fie bun, va deveni bun doar dacă se va împărtăși
din bunătatea lui Dumnezeu, împlinid învăţătura și poruncile date de Cel Bun.
Sfântul Apostol Pavel dă şi el mărturie scriindu-i ucenicului său, Sfântului
Apostol Timotei, în prima sa epistolă: „vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus,
hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat” (1
Timotei 4, 6) şi îl încredinţează mai apoi că: „Vrednic de credinţă este acest
cuvânt şi vrednic de toată primirea” (1 Timotei 4, 9).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Am văzut că izvorul bunătăţii este Dumnezeu. De unde dar este răutatea?
Pentru că nu este firească, răutatea nu este de la Dumnezeu, ci de la diavol.
Răutatea dispare de acolo unde se iveşte bunătatea lui Dumnezeu, la fel cum
piere întunericul în prezenţța luminii.
Aşadar, avem nevoie de bunătate pentru a învinge răul. Dar pentru a o
dobândi, trebuie mai înainte să ştim că ea, bunătatea, este firescul lui Dumnezeu,
firescul iubirii, deci trebuie să fie şi firescul omului care este creat după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu. Bunătatea este pentru om deopotrivă un dar al lui
Dumnezeu şi virtute pe care omul trebuie să o dobândească prin nevoinţă
duhovnicească.
Harului Sfântului Duh, Cel care „pe cele neputincioase le vindecă şi pe
cele cu lipsă le împlineşte”, împărtășit nouă în urma nevoinţței duhovnicești,
face ca bunătatea să se manifeste în noi în chip firesc atunci când există
conlucrare între om și Dumnezeu. A crede că suntem buni fără harul lui
Dumnezeu şi a ne lăuda cu aceasta – sau chiar a aștepta să fim lăudaţi – este o
mare înşelare.
1 Cf. Matei 23, 8: „…unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi…”.
4
Dragi credincioși,
Toate bunătăţile cereşti şi pământeşti de care ne împărtăşim la acest slăvit
şi luminat praznic sunt o chezăşie a bunătăţilor celor veşnice la care sunt
chemaţi toţi oamenii, din toate timpurile şi din toate locurile. Şi pentru că
vorbim de darurile care ne vin de la Dumnezeul cel Bun, v-aş mai aminti de
unul, pe care suntem invitaţi cu toţii să-l conştientizăm şi să-l punem în valoare,
anume darul bunăvoirii.
Să ne amintim de urarea pe care au făcut-o păstorilor, îngerii binevestitori
ai Naşterii pruncului Iisus în ieslea din Betleem: „Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Vedem că
îngerii ne urează ca între noi oamenii să fie bunăvoire şi desigur că aceasta este
şi voinţa lui Dumnezeu, pentru că îngerii nu fac altceva decât să ne transmită cu
credincioşie voinţa Domnului. Fără îndoială că Dumnezeu, voind ca noi să
înmulţim bunăvoirea între noi, ne dă şi harul împlinirii ei mai cu seamă la acest
praznic al Naşterii Fiului Său.
Să ne bucurăm așadar şi să primim cu inima curată şi deschisă acest har şi
dar, pe care să-l înmulţim între noi oamenii, ca astfel să creştem în dragostea Lui
Dumnezeu „Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată
bunecuvântarea duhovnicească” (Efeseni 1, 3), iar această sărbătoare a bucuriei,
a Naşterii Mântuitorului nostru cel Bun, să ne facă şi pe noi buni, asemenea
chipului Său cel blând şi bun, să ne bucure sufletele mereu, acum şi în vecii
vecilor. Amin.
Vă urez din toată inima să petreceţi Sfintele Sărbători în pace, sănătate şi
spor duhovnicesc. La mulţi ani!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† Episcopul Timotei
Madrid, Naşterea Domnului 2012

BENDICIÓN NUEVO TEMPLO

BENDICIÓN DÍA 7

El próximo domingo día 7 de Octubre, celebraremos la festividad de la Santa Protección de la Madre de Dios (1 octubre) y se procederá a la bendición de la nueva iglesia ,Carrer Absudia,13 (Polígono Industrial Carrús) después de haber estado la comunidad parroquial durante cinco años en la Ermita de San Crispín de Elche.
Para la ceremonia nos visitará el Arzobispo Metropolita José y nuestro Obispo Diocesano Timoteo, los cuales  presidiran dicha bendición a las 9 a.m. a la que seguirá la Divina Liturgia concelebrada por una veintena de sacerdotes venidos de diferentes parroquias tanto de España como de Rumanía.
Terminado el acto, celebraremos un agape en el salón parroquial, al cuál están invitados numerosos amigos y simpatizantes.

ieromonah macarie

NUEVA PARROQUIA

Estamos preparando los últimos detalles para la bendición de la nueva iglesia en Elche el primer domingo del próximo mes de Octubre, coincidiendo con la celebración parroquial de la Santa Protección. Esperamos la asistencia del Arzobispo Metropolita IPS Josif y de nuestro Obispo PS Timotei, así como de numerosos sacerdotes y fieles de la Diócesis. Damos las gracias a todos por los numerosos objetos de culto que hemos recibido, tanto de diferentes lugares de nuestro país como desde Rumanía. DOAMNE AJUTA!

Altar del Santuario.

 

CATEQUESIS PARROQUIAL

 

Apotegmas de los grandes padres espirituales del monaquismo rumano.

“Cuando tú dices: ‘Señor Jesús…’ todo el infierno tiembla, sólo lo tienes que decir con el corazón.” “Debes tener en la mano derecha el temor de Dios, en la mano izquierda la meditación de la muerte, y en la mente y en el corazón la oración de Jesús. Así, hermano mío, te volverás santo.” “Tened un corazón de hijo hacia Dios, hacia vuestro prójimo el corazón de una madre y la mente de un juez hacia ti mismo.” “¿Qué es la oración pura? Decirla con la boca, comprenderla con la mente y sentirla con el corazón.”

Hoy, domingo 3 de Junio, Pogorárea Sfántului Dhu, se ha celebrado por primera vez la Divina Liturgia en la nueva iglesia, una vez colocados los Santos Iconos en el iconostasio. Ha sido un día felíz para todos, al poder contar ya con nuestro propio templo después de cinco años en la Ermita de San Crispín. Éste es el paso definitivo para el asentamiento de la Parroquia de la Protección de la Madre de Dios en la ciudad de Elche (Alicante) por lo que damos fervientes gracias a Dios. Próximamente nos visitará el Obispo PS Timotei para consagrar el templo. DOAMNE AJUTA! ieromonah Macarie

Tundere in monahism la Paraclisul Episcopal

apasati

Învierea Domnului la Paraclisul Episcopal

După Slujba Învierii de la biserica „Preasfânta Fecioară Maria” din Madrid, Preasfințitul Episcop Timotei a fost așteptat de alți credincioși la Paraclisul Episcopal „Nașterea Domnului” din Villalbilla, Madrid, unde Slujba Învierii a început afară, s-a făcut înconjurul reședinței episcopale, după care slujba a continuat în Paraclis, fiind urmată de Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur din ziua praznicului.

De la mic la mare, credincioșii au trăit toate momentele, au primit Sfânta Împărtășanie, iar la final Preasfințitul Timotei a dat citire Pastoralei la Învierea Domnului 2012, trimisă în toate parohiile din cuprinsul eparhiei.

În cadrul slujbei, ierarhul a binecuvântat pâinea și vinul, dar și bucatele pregătite de maicile de la reședința episcopală și coșurile pline aduse de creștini. La sfârșit au rămas cu toții să ciocnească câte un ou roșu cu chiriarhul lor, gustând pâine și vin, dar și din tradiționala Pască.

Primind binecuvântări arhierești, oamenii au plecat la casele lor, însă la ora 12.00 au revenit pentru a participa la Slujba de a II-a Înviere, slujită la Paraclisul Episcopal tot de către Preasfințitul Timotei, alături de protosinghelul Emanuel Pop din Parohia „Sfinții Mucenici Epictet și Astion” din Sigüenza, părintele Constantin Șerban din Parohia „Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin” Villaverde, Madrid, și părintele diacon Claudiu Nicoară. În cadrul slujbei s-a citit Evanghelia în 10 limbi: română, greacă, ebraică, latină, germană, franceză, rusă, italiană, engleză și spaniolă.

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2012

† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2012: Hristos – Stăpânul şi Mântuitorul



Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din

Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru,

iar de la noi părinteşti binecuvântări!



„Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus (…) pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor” (Faptele Apostolilor 5, 30-31).

Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

Dumnezeu ne-a învrednicit să ajungem şi ziua de azi, zi de mare sărbătoare pentru întreaga creştinătate. Am înviat şi noi o dată cu Hristos şi bucuria aceasta a înnoirii noastre spirituale ne hrăneşte sufletele şi ne determină să-I mulţumim Dumnezeului nostru pentru dragostea ce ne-o poartă.

Acum ştim că Dumnezeu, atât de mult „a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Credinţa noastră, cu siguranţă, capătă un nou suflu în aceste zile de sărbătoare, pentru că Duhul Sfânt o face vie şi lucrătoare în noi, acum mai mult decât oricând.

Ceea ce Hristos făgăduise ucenicilor Săi – „Nu vă voi lăsa orfani” şi iarăşi: „Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi” – astăzi se împlineşte din nou. Făgăduinţa o vedem şi o simţim, Duhul Sfânt, în lucrarea Sa, ni-L aduce aminte pe Hristos şi ne învaţă toate cele despre El, în special faptul că El este întâiul om care a învins păcatul şi moartea, că El, Hristos Domnul nostru, a devenit Stăpânitor şi Mântuitor şi că prin El avem viaţă veşnică.

Lucrarea de mântuire a fiecărui om a săvârşit-o, aşadar, o dată pentru totdeauna, Hristos, stăpânind peste moarte: prin moarte şi înviere şi este ceea ce în termeni teologici numim mântuirea obiectivă. De aceea Îl numim pe Hristos Stăpân şi Mântuitor, pentru că El „are toată puterea în cer şi pe pământ”. Diavolul, păcatul, suferinţa, sau moartea, nu mai au nicio putere asupra Lui.

Ca şi mădulare ale Trupului lui Hristos, toate acestea ar trebui să nu mai aibă nicio putere nici asupra noastră. Biruinţa lui Hristos trebuie să devină şi biruinţa noastră. Aceasta, însă, doar în măsura în care dorim și luptăm pentru ea. Aici apare cel de-al doilea aspect al mântuirii, pe care în teologie îl numim mântuirea subiectivă, ceea ce înseamnă că se referă la mântuirea fiecăruia în parte, la mântuirea mea ca persoană, şi a ta, şi a lui, şi care se realizează, bineînţeles, tot prin Hristos, dar într-un mod unic, personal, aparte.

Paradoxal este faptul că ne mântuim împreună, dar şi separat; împreună cu toţii, pentru că suntem oameni şi pentru că avem în comun firea umană, pe care Hristos a mântuit-o deja, dar în acelaşi timp şi separat, pentru că suntem chemaţi, fiecare în parte, să lucrăm la mântuirea noastră, într-un mod destul de asemănător uneori, dar cel mai adesea destul de diferit de mântuirea fraţilor noştri.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Hristos este, fără îndoială, învierea şi mântuirea noastră. Prin cuvintele Sale adresate lui Nicodim, unul dintre fruntaşii iudeilor, Hristos: Stăpânul vieţii şi Mântuitorul nostru, ne descoperă că nu Îşi propune să ne judece, ci să ne mântuiască: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea”. Cât de bun şi milostiv este Dumnezeu cu noi toţi! Chiar dacă adesea noi suntem nemulţumitori şi răi, El alege, totuşi, nu să ne pedepsească sau să ne judece în vreun fel, ci să ne mântuiască, îndreptându-ne. Hristos vine la tot omul căzut, pentru ca să-l ridice şi să-i dăruiască pocăinţa şi iertarea păcatelor şi astfel, prin El, omul să se mântuiască.

Cum trebuie, însă, să înţelegem cuvântul lui Dumnezeu, care ne spune că Hristos a venit în lume ca să ne dea nouă pocăinţa şi iertarea păcatelor? Desigur, gândindu-ne în primul rând la faptul că pocăinţa şi iertarea păcatelor sunt acte fundamentale, ce se lucrează permanent în sufletul omului care îşi doreşte mântuirea cu Hristos. Mai apoi, ar trebui să conştientizăm faptul că doar celui pocăit şi care iubeşte i se iartă păcatele şi că, în definitiv, iertarea o primim de la Dumnezeu, în măsura în care şi noi suntem dispuşi să iertăm celor ce ne greşesc nouă.

Câte ceva din toate aceastea le ştim din experienţa noastră de creştini, dar de cele mai multe ori ne raportăm la pocăinţă doar ca la o lucrare duhovnicească ce ne solicită interesul numai pentru o perioadă de timp, după care, mulţumiţi fiind, revenim la cele de dinainte. Uităm foarte uşor că pocăinţa trebuie să devină o stare a noastră permanentă, că ea nu este şi nu trebuie să fie altceva decât firescul nostru de zi cu zi. Sfântul Isaac Sirul avea să ne spună: „Această viaţă v-a fost dată pentru pocăinţă. N-o risipiţi în căutări zadarnice”. Aşadar, viaţa noastră, de la începuturile ei conştiente până la mormânt, ni se propune să o petrecem în pocăinţă: „lui Hristos-Dumnezeu să o dăm”, aşa cum suntem îndemnaţi în ecteniile de la Sfânta Liturghie.

A face pocăinţă înseamnă a privi cu încredere către cer, a te lepăda de tine însuţi şi de cele ale pământului şi a-ţi dori să te locuiască Hristos, căci doar cel ce-şi va da sufletul pentru Hristos, acela şi-l va mântui. Sfântul Ioan Scărarul, dascălul pocăinţei, ne spune şi el, în cuvinte alese, că doar: „Cel ce a îmbrăcat plânsul fericit şi plin de har ca pe o haină de nuntă a cunoscut râsul duhovnicesc al sufletului”. Cu toţii ne dorim râsul duhovnicesc al sufletelor noastre, adică fericirea după care tânjim neîncetat, pentru aceasta, însă, este nevoie de lucrarea pocăinţei şi plânsul pentru păcatele noastre nenumărate.

Suntem, de asemenea, conştienţi şi de o altă tendinţă a omului, aceea de a crede că iertarea păcatelor trebuie să o ceară de la Dumnezeu doar în anumite perioade rânduite ale anului bisericesc, dar prea puţin realizează (tot omul), că este mereu plin de păcate şi că mereu trebuie să ceară şi iertarea lor.

Psalmistul David mărturiseşte: „Fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea”, „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu”, „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele”, „Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu”. Cât de minunată este pocăinţa proorocului David! Şi o vedem astfel tocmai pentru că simţim că întoarcerea şi tânjirea sa către Dumnezeu este dorită şi trăită mereu şi sincer. Rugăciunea lui, ca de altfel a multora dintre părinţii noştri duhovniceşti, ne este de folos şi nouă, tuturor, ca pildă pentru îndreptare.

Fără îndoială, apropierea de Dumnezeu scoate la iveală mulţimea păcatelor noastre. În Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul găsim îndemnul: „Întoarce-te, pocăieşte-te, descoperă cele ascunse, spune lui Dumnezeu Celui ce ştie toate: «Tu ştii cele ascunse ale mele, Mântuitorul meu!» şi cântă ca David: «Miluieşte-mă după mila Ta» (Ps. 50, 1)”. Iar Sfântul Teodor Studitul ne învaţă: „Mărturisirea lucrează adevărata naştere duhovnicească, prin ea se face adevărata supunere, prin ea ne asigurăm o cale fără griji, dulceaţa rugăciunii, progresul, urcuşul neîncetat şi, în cele din urmă îndumnezeirea”.

Iată doar câteva îndemnuri pe calea pocăinţei, cale pe care a venit s-o lumineze Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El nu ne-a lăsat în întunericul necunoştinţei şi al păcatelor noastre, ci, ca un părinte iubitor, a venit să pătimească împreună cu noi şi a făcut-o până la capăt: a biruit pentru noi. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Pocăinţa este o tocmeală între om şi Dumnezeu; omul dă păcatul şi Dumnezeu dă iertarea”. De aceea, să nu uităm că El, Stăpânul şi Mântuitorul nostru, este vistierul tuturor bunătăţilor pe care le râvneşte sufletul omului şi că Hristos abia aşteaptă să ni le ofere în dar, prin lucrarea Mângâietorului, a Duhului Sfânt, ori de câte ori le cerem şi ne apropiem de El, cu credinţă şi dragoste. Sfântul Apostol Pavel avea să o spună şi el în epistola sa către evrei: „Având Arhiereu mare, care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre (…) să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor la timp potrivit”.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ne-a prilejuit şi anul acesta înălţarea la cele cereşti. Am primit harul mântuitor şi dătător de viaţă veşnică şi am trecut împreună cu El de pe pământ la cer, ne-am bucurat cu toţii de lumina Sa şi pentru aceasta Îi mulţumim.

„Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce l-a înviat pe El din morţi”.

Vă urez din tot sufletul ca această lumină a Învierii lui Hristos, pe care aţi primit-o astăzi, să vă mângâie sufletele mereu şi să vă aducă multă bucurie, vouă şi celor dragi ai voştri!

Hristos a Înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei

Madrid, Sfintele Paşti 2012.

PROGRAM LITURGIC SAPTAMANA MARE

JOI- 12.04.12

ORA 9.00 -SPOVEDANIE
ORA 10.00-SFANTA LITURGHIE
ORA 19.00-SPOVEDANIE
ORA 21.00-DENIA CELOR 12 EVANGHELII

VINERI-13.04.12

ORA 10.00-TANIA SFANTULUI MASLU
ORA 19.00-SPOVEDANIE
ORA 21.00-PROHODUL DOMNULUI

SAMBATA-14.04.12

ORA 23,45-INVIEREA DOMNULUI
ORA 01,30-IMPARTIREA PASTILOR

DUMINICA-15.04.12

ORA 10.00-SFANTA LITURGHIE

Sâmbăta Sfântului Teodor la Paraclisul Episcopal

În Sâmbăta Sfântului Teodor, pe 3 martie, Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, a slujit la Paraclisul Episcopal „Nașterea Domnului” din Villalbilla, Madrid. Preasfinția Sa a oficiat dimineață Sfânta Liturghie arhierească, în cadrul căreia l-a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Daniel Vasile Tătăran, iar la final a săvârșit o slujbă de pomenire pentru cei adormiți, întrucât astăzi se face pomenirea morților.

Au slujit alături de Episcopul Timotei ieromonahul Nicodim Moldovan din Parohia „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” din Salamanca, ieromonahul Porfirie de la Paraclisul Episcopal, preotul Sebastian Hîrț din Parohia „Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop” din Villarejo de Salvanes și diaconul Claudiu Nicoară.

La slujbe au participat și câțiva credincioși din apropiere, care au adus spre sfințire colivă, vin și pâine, ca pomană pentru sufletele celor adormiți din neamul lor.

Această sâmbătă, prima din Postul Sfintelor Paști, este cunoscută printre creștini ca Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, care deschide ciclul sâmbetelor dedicate pomenirii celor adormiți din acest post. Credincioșii obișnuiesc să aducă la biserică mai ales colivă, care amintește de fapta Sfântului Teodor Tiron de a-i salva pe creștini de la mâncarea alimentelor stropite cu sângele animalelor sacrifícate idolilor. Aceasta s-a întâmplat în vremea împăratului Iulian Apostatul, care a poruncit ca toate produsele alimentare ce se vindeau să fie stropite. Pentru a-i feri pe creștini, Sfântul Teodor i-a descoperit acest lucru în vis arhiepiscopului Eudoxie, îndemnându-l să le împartă oamenilor grâu fiert, pentru a nu consuma produsele din piață.

Astfel, începând de astăzi, în fiecare sâmbătă din Postul Mare se vor oficia slujbe de pomenire a celor mutați din această viață.

VISITA A LAS OBRAS

Hoy he visitado el nuevo emplazamiento de la Parroquia. Las obras están muy adelantadas, y la verdad es que está quedando muy bien. El lugar es muy tranquilo los domingos y muy espacioso para el aparcamiento. Ya se han arreglado los techos y paredes y se está colocando el suelo. También las demás dependencias como el santuario, atrio, la escuela y sendos lavabos, están muy adelantados. Se han colocado las lámparas y apliques y se espera llegue a tiempo el iconostasio y los iconos, todo ello encargado a Rumanía.
La comunidad está haciendo un gran esfuerzo, ya que no tenemos ningún tipo de ayuda oficial. Especialmente dos familias que desean mantenerse en el anonimato, y que han facilitado tanto materiales como trabajo.
Pero el esfuerzo es de todos, desde el clero hasta el último de los fieles y ésto pese a la dificil situación de crisis económica.
Pedimos al Señor que nos siga bendiciendo como hasta ahora, en esta nueva etapa de consolidación parroquial. ¡Santísima Madre de Dios, protégenos!

ieromonah macarie

NUEVO EMPLAZAMIENTO DE LA PARROQUIA

PULSAR SOBRE LA IMAGEN

NOTA: Se prevee el cambio para el primer domingo después de la Santa Pascua. Actualmente se trabaja en el acondicionamiento de una nave industrial adquirida para este fin, que posteriormente será consagrada por el Obispo Timotei.