miércoles, 6 de octubre de 2010

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul



Doamne și Stăpânul vieții mele,
Duhul trândăviei, al grijii de multe,
al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curăției, al gândului smerit,
al răbdării și al dragostei,
dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa, Doamne, Împărate,
dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele
și să nu osândesc pe fratele meu,
că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.



Cuviosul Efrem, sărbătorit astăzi de Biserică, s-a născut în Nisibe (Mesopotamia) prin anul 306. Pentru că a fost atras de creştinism, tatăl său, care era preot păgân, l-a alungat. Sfântul episcop Iacob l-a primit pe tânărul Efrem şi l-a învăţat să iubească virtuţile şi să se dedice meditării cuvântului Sfintei Scripturi. Dumnezeu i-a dăruit harul căinţei şi al lacrimilor neîncetate, încât ochii săi au fost transformaţi în două izvoare nesecate de lacrimi. Uneori plânsul său se preschimba în lacrimi de bucurie. La puţin timp după botez, la vârsta de 20 de ani, Cuviosul Efrem s-a retras în pustiu. A fost hirotonit diacon de Sfântul Vasile cel Mare. În 338, Nisibe a scăpat de ocupaţia perşilor prin rugăciunile Cuviosului Efrem şi ale Sfântului Iacob. Totuşi, în 363 perşii au cucerit cetatea, iar Sfântul Efrem şi mulţi creştini au plecat în Edesa, unde şi-a petrecut ultimii zece ani din viaţă, conform informaţiilor oferite de ‘Ziarul Lumina’.

Sursa: www.basilica.ro

No hay comentarios: