miércoles, 25 de marzo de 2009

Moment aniversar la mănăstirea ortodoxă românească „Buna Vestire a Maicii Domnului” din Italia







Astăzi, 25 martie 2009, de praznicul Bunei Vestiri, se împlinesc 2 ani de când a fost sfinţită prima mănăstire ortodoxă de călugări din Italia. Mănăstirea poartă hramul „Buna Vestire a Maicii Domnului” şi este situată în localitatea Benevento, pe ruta Bari-Napoli, la aproximativ 200 km distanţă de oraşul Bari şi la 60 km de Napoli. Lăcaşul monahal creştin-ortodox din Benevento este rodul colaborării dintre parohia „Sfânta Treime” din Bari-Italia, păstorită de către Părintele Mihai Driga şi Mănăstirea Crasna din judeţul Prahova. Slujba de sfinţire şi Sfânta Liturghie au fost oficiate de un sobor format din Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, delegat din partea Patriarhiei Române, Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, preoţi şi diaconi din Italia şi de la Mănăstirea Crasna, episcopi şi preoţi romano-catolici din Italia. Sursa: m-ol.ro

martes, 24 de marzo de 2009

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul



Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. (metanie)

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (metanie)

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”. (metanie)

viernes, 20 de marzo de 2009

Participare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirea Consiliul Mondial al Bisericilor











În perioada 17-19 martie 2009, în Germania, are loc o întâlnire a reprezentanţilor Consiliul Mondial al Bisericilor. Scopul întrunirii care se desfăşoară la Schmitten, lângă Frankfurt, este pregătirea Adunării Generale a Consiliului care va avea loc în anul 2013. Din partea Patriarhiei Române la eveniment participă părintele Michael Tiţa, consilier patriarhal al Sectorului relaţii bisericeşti şi intereligioase.Ultima întâlnire a reprezentanţilor Consiliul Mondial al Bisericilor a avut loc în noiembrie 2008. În luna august a acestui an va înaintat Comitetului Central al acestui organism ecumenic un raport de prezentare a concluziilor celor două întruniri.



Sursa: TRINITAS TV

miércoles, 18 de marzo de 2009


“Mira, hijo espiritual, Cristo está invisiblemente aquí presente, esperando tu confesión; no te avergüences, ni asustes, y no escondas ninguno de tus pecados; que tu corazón los confiese para que puedas recibir el perdón de ellos por medio del mismo Cristo. Si tú escondes alguno, sepas que el pecado no confesado, no solamente pesará sobre tu conciencia, sino que quedará escrito, y se descubrirá delante de los ángeles y de los hombres el día del Juicio Final. Y no sólo esto sino que a ese pecado no confesado añadirás aún otro más, el de sacrilegio. Así pues, ya que has venido al médico mira de curarte totalmente y no continuar enfermo, porque sino el mal permanecerá en ti. Has de saber, hijo mío, que según los criterios de este mundo el que revela sus pecados lo hace para ser castigado; pero según el criterio de la confesión el que revela sus pecados lo hace para ser perdonado.”

San Nicodemo Hagiorita

Iertarea - cea mai grea iubire dintre toate


lunes, 9 de marzo de 2009

În Duminica Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala patriarhală din Bucureşti










Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat la începutul cuvântului de îvăţătură rostit ieri, 8 martie a.c., în Catedrala patriarhală din Bucureşti că sărbătoarea „Duminicii Ortodoxiei” a fost instituită în 11 martie 843 la Constantinopol şi de atunci, în fiecare an, prima duminică din Postul Mare al Sfintelor Paşti este serbată ca Duminica Ortodoxiei sau a dreptei credinţe. În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că în Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii noastre trimite o scrisoare pastorală către cler şi credincioşi, prin care arată importanţa învăţăturii ortodoxe despre cinstirea icoanelor şi pe lângă această cinstire a sfintelor icoane se subliniază necesitatea statorniciei în dreapta credinţă, iar mai apoi a evidenţiat faptul că înţelesul adânc al Evangheliei ce s-a citit ieri în cadrul Sfintei Liturghii este „vederea”, arătând că din mesajul acestui pasaj scripturistic se desprin trei feluri de vedere. Referindu-se la vederea duhovnicească, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că această vedere este „începutul vederii în credinţă. Credinţa este o vedere dincolo de vederea trupească, este o vedere duhovnicească. Este o vedere nu cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului. Această vedere duhovnicească este vederea credinţei, este o vedere dincolo de simţuri”.Preafericirea Sa a mai arătat că din această Evanghelie reţinem că dreapta credinţă este mărturisirea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. „Dacă avem dreaptă credinţă avem şi dreaptă vedere asupra realităţii. Lumea aceasta văzută cu ochii trupeşti nu este singura şi nu este cea netrecătoare, ci lumea netrecătoare, spre care se îndreaptă lumea creată de Dumnezeu este Împărăţia Cerurilor, lumina cea necreată, neînserată, neapusă, slava veşnică. Această slavă, lumină veşnică din Împărăţia Cerurilor se vede de către cei care au dreapta credinţă şi dreapta veţuire în Hristos. Aceştia sunt sfinţii, care încă din lumea aceasta au pregustat bucurie din bucuria cerească şi slavă din slava cerurilor”.De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat faptul că noi pregustăm viaţa veşnică prin Sfintele Taine ale Bisericii, iar sfinţii şi icoanele lor sunt călăuze ale noastre către Împărăţia lui Dumnezeu, către lumina cerească, cea nevăzută cu ochii trupeşti, dar văzută cu ochii credinţei. „Ortodoxia este dreapta credinţă, ca temelie a dreptei vederi, a vederii în veşnicie, a vederii dincolo de cele materiale, a vederii Împărăţiei Cerurilor. Ortodoxia este şi pregustarea vieţii veşnice, încă din lumea aceasta. Biserica noastră nu este împodobită cu icoane doar ca să fie mai frumoasă, ci pentru că sfinţii sunt învăţătorii noştri şi ei sunt profeţii Împărăţiei Cerurilor pentru că toţi cei care s-au pocăit, s-au spovedit, s-au împărtăşit, au vieţuit după Evanghelia lui Hristos primesc încă din lumea aceasta arvuna bucuriei şi a luminii din Împărăţia Cerurilor. În această zi a Ortodoxiei sau a dreptei credinţe noi ieşim în procesiune cu icoanele sfinţilor pentru că sfinţii sunt modele pentru noi, călăuze. Sunt învăţătorii noştri, dar şi rugători împreună cu noi pentru mântuirea lumii”, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În cadrul Liturhiei de ieri a fost rostită şi o rugăciune de mulţumire cu prilejul împlinirii a 19 ani de arhierie a Patriarhului Daniel. Preafericirea Sa a fost hirotonit arhiereu pe 4 martie 1990, în prima duminică din Postul Mare, duminică în care Biserica noastră sărbătoreşte triumful Ortodoxiei. Tot ieri, la Catedrala patriarhală, tânărul teolog Teodor Gradinaciuc, redactor şef adjunct la postul de radio Trinitas a fost hirotonit diacon, iar diaconul Sorin Şelaru, Directorul Biroului Reprezentanţei Patriahei Române de la Bruxelles, a fost hirotonit preot. Ambii vor sluji la Catedrala patriahală.




Sursa: ziarullumina.ro

lunes, 2 de marzo de 2009

¿Cómo podemos guardar u observar la Gran Cuaresma?



Es evidentemente imposible asistir a todos los oficios de la Iglesia todos los días. Y, puesto que no podemos guardar litúrgicamente la Cuaresma completa, tenemos que preguntarnos, ¿Cuál puede ser nuestra participación en la Cuaresma? ¿Qué beneficio espiritual se puede obtener de ella? La Iglesia nos invita a hacer más profunda nuestra conciencia religiosa, a aumentar y fortalecer el contenido espiritual de nuestra vida, a seguirla en su peregrinación hacia la renovación y a una re-dedicación a Dios.

1. El Ayuno
El primer precepto universal es el del ayuno. La enseñanza ortodoxa sobre el ayuno es diferente a la de la Iglesia Católica Romana, y es esencial comprender esto. Los occidentales identifican el ayuno con una buena obra, lo ven como sacrificio que gana méritos. "¿Qué cosa voy a sacrificar durante la Cuaresma?" esta pregunta es típica de tal actitud hacia el ayuno. El ayuno así entendido es una obligación formal, una acción de obediencia a la Iglesia y su valor reside precisamente en la disposición y capacidad de obedecer. El concepto ortodoxo, es, en primer lugar, que el ayuno es un esfuerzo ascético, esto es, un esfuerzo por subyugar el hombre físico, carnal, al hombre espiritual; el "natural" sometido al "sobrenatural." Las limitaciones alimenticias son instrumentales, no son fines en sí mismos. Así entendido, el ayuno no es mas que un medio para llegar al fin espiritual, y por eso, es una parte esencial del esfuerzo espiritual total. El ayuno, en el concepto ortodoxo, incluye más que una mera abstinencia de ciertos alimentos (carnes y lácteos). Incluye oración, silencio, disposición interior de espíritu, deseo de ser benévolo, caritativo, y, en suma, ser espiritual.
Por eso, la doctrina ortodoxa del ayuno excluye toda evaluación de la práctica como "máximo" o "mínimo." Cada persona debe encontrar su propio alcance, medir su conciencia y hallar en ella su sistema de ayunar. Pero este sistema tiene que incluir los elementos espirituales además de los corporales. El Tipicón y los cánones de la Iglesia describen el ayuno ideal: La abstinencia de carnes y todo producto animal, abstinencia total en ciertas ocasiones. "El que sea capaz de recibir esto, que lo reciba" (Mateo 19:12). Pero, cualquiera que sea nuestra "medida" nuestro ayuno tiene que ser un esfuerzo total, de todo nuestro ser. Según las reglas de la Iglesia el ayuno no se puede interrumpir por todo el período de cuarenta días, inclusive los sábados y domingos.

2. La Oración
Debemos orar siempre. La Cuaresma es, sin embargo, un período de aumento e intensificación de nuestras oraciones. La manera más sencilla es, primero, añadir a nuestras devociones de la mañana y de la noche la Oración de San Efrén el Sirio. Además, es bueno y provechoso reservar ciertos momentos del día para la oración; esto se puede hacer interiormente, en la oficina, en el auto, dondequiera. Lo más importante es recordar siempre que estamos en Cuaresma y que toda actividad debe tener como punto de referencia su propósito: renovación y un despertar espiritual, el arrepentimiento, y una relación más estrecha con Dios.

3. Lectura Espiritual
A pesar de que no podemos estar todos los días en la iglesia, sí es posible seguir la peregrinación cuaresmal leyendo las lecciones y los libros designados para los servicios designados para los servicios. Un capítulo del libro del Génesis, algún pasaje de los Proverbios o de Isaías, no requieren mucho tiempo, y además nos ayudan a comprender el espíritu de la Cuaresma en sus variadas dimensiones. También es bueno leer algunos Salmos, o con las oraciones, o separadamente. En ningún otro lugar podemos encontrar más sinceros ejemplos de verdear penitencia, de sed de comulgar con Dios, del deseo de llenar la vida de verdadera religión. Y finalmente, se recomienda leer algún libro religioso: vidas de los Santos, historia de la Iglesia, espiritualidad, etc., a todos los que toman en serio la Gran Cuaresma, que nos libra de nuestra vida cotidiana y nos conduce a un nivel más elevado de interés, nos alimenta de ideas y de verdades comúnmente ausentes de nuestro mundo práctico y pragmático.

4. Cambio de Vida
Como último aspecto, pero no de menos importancia: debemos hacer un esfuerzo y hasta tomar la decisión por "vivir más quietamente," por así decirlo, para poder dedicar más tiempo a la contemplación y a la meditación. La radio, televisión, periódicos, reuniones sociales, por excelentes y convenientes que puedan parecer estas cosas, debemos reducirlas a un mínimo durante la Cuaresma. No porque sean malas, sino porque tenemos algo más importante que hacer. Es imposible hacer un cambio en nuestra vida sin concentración y disciplina. La Cuaresma es el período en que re-evaluamos nuestra propia vida, a la luz de nuestra fe, y esto requiere un verdadero esfuerzo y una verdadera disciplina. El Señor dice que estrecho es el camino que lleva al Reino de Dios, y debemos hacer tan ajustada como sea posible nuestra vida. Al principio, el hombre natural y egoísta en nosotros, se rebela contra estas limitaciones. Desea su acostumbrada "vida acomodada," con todos sus placeres y diversiones. Pero una vez probado el esfuerzo espiritual, una vez que se ha dado, por medio de esto, un paso más hacia Dios, la recompensa es grande. Descubrimos un gozo que no tiene comparación con cosa alguna. Descubrimos la realidad de lo espiritual dentro de nosotros. Comenzamos a comprender lo que quería decir San Pablo por "gozo y paz en el Espíritu Santo." Dios mismo entra en nuestra alma, y esa maravillosa entrada es el fin y propósito de la Cuaresma.