jueves, 26 de agosto de 2010

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica românilor migranţi:Când ne aflăm în străinătate să nu ne înstrăinăm de noi înşine!



A devenit deja o tradiţie ca prima duminică după sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului (15 august 2010) să fie dedicată românilor migranţi, potrivit Hotărârii Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care se arată preţuirea şi grija spirituală a ierarhilor Bisericii noastre faţă de fiii şi fiicele duhovniceşti, plecaţi din diferite motive în afara graniţelor ţării.

Este evident faptul că, după anul 1989, un număr impresionant de români au emigrat către alte ţări europene sau continente mai îndepărtate. Se constată însă că românul adevărat când se află în alte ţări, chiar dacă este mai împlinit din punct de vedere material, trăieşte permanent cu dorul de casă, de neam şi de tradiţiile strămoşeşti, care s-au imprimat adânc în fiinţa sa.

Ţinând seama de nevoile spirituale ale românilor de pretutindeni, Patriarhia Română a înfiinţat mai multe eparhii şi numeroase parohii pentru românii ortodocşi care păstrează cu fidelitate comuniunea lor cu Biserica mamă, iar Centrul de presă Basilica oferă aproape zilnic informaţii privind viaţa românilor din diaspora, considerând astfel că, prin credinţă şi rugăciune, prin comuniune şi solidaritate frăţească, greutăţile inerente ale acestei vieţi vor fi trecute mai uşor, iar bucuriile vor fi mai intense

viernes, 20 de agosto de 2010

Nu te teme, nu esti singur


luni, 26 iulie 2010

Nu te teme, nu esti singur. Singur este cel care nu stie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toti oamenii tovarasi. Unul ca acesta si intr-o tovarasie cat se poate de numeroasa va spune, cum spun si acum unii: "Ma plictisesc! Nu stiu ce sa mai fac. Toate ma plictisesc cumplit". Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenusa fara foc. Iar tu nu esti singur, fiindca stai cu Domnul, si Domnul e cu tine. Asculta-l pe marele Pavel, apostolul neamurilor, care a fost dintr-o data parasit de toti si spune: " Nimeni n-a ramas cu mine, ci toti m-au parasit...iar Domnul a statut langa mine si m-a intarit." Si acum priveste ce nadejde vie are el in Domnul Cel viu: "si ma va izbavi Domnul de tot lucrul rau, si ma va mantui la imparatia Sa cea cereasca" (II Tim. 4, 16-18). Vezi cat de luminos gandea si vorbea sluga lui Hristos, Pavel, in acele zile de inceput, cand in intreaga lume nu se afla nicio biserica zidita si niciun domnitor crestin? Iar astazi tot pamantul este impodobit cu biserici crestine si crestinii se numara cu sute de milioane.

Asadar nu te intrista din pricina singuratatii pe care o ai de indurat acolo unde traiesti. Daca, asa cum scrii, te simti ca in pustie, sa stii ca foarte multi tocmai in pustie s-au mantuit. Dar toti acesti pustnici ai lui Dumnezeu s-au inaltat pana in preainalta tovarasie a lui Dumnezeu si a ingerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut indura pustia. Au fost unii dintre ei care timp de cincizeci de ani n-au vazut fata omeneasca, si totusi nu spuneau: "Suntem singuri! Ne plictisim!" Caci Dumnezeu era cu ei si ei erau cu Dumnezeu. Omul poate trai fara orice si fara oricine - numai nu fara Dumnezeu. Aceasta este marturia lor, pe care au lasat-o Bisericii ca pe un capital. Insa nu se stie sa nu fie trait vreun ateu cincizeci de ani in deplina singuratate, in pustie. Un asemenea fapt n-a fost inregistrat in istoria neamului omenesc. Ateul nu-i in stare de asa ceva. El simte plictis si in tovarasia oamenilor, plictis care devine cumplit de chinuitor - chiar de nesuferit in lipsa lor. El cauta oameni pentru a-i intepa cu acul veninos al ateismului sau si a se hrani cu durerea lor. Iar in pustie pe cine sa intepe afara de sine insusi? Si cu a cui durere sa se hraneasca, afara de durerea sa?

Ca atare, zboara neincetat cu gandurile la inaltimea duhovniceasca, unde salasluieste Cel a Carui tovarasie este mai insemnata si mai vrednica de iubit decat orice tovarasie de pe pamant. Lui slujeste-I, cu El intovaraseste-te; Lui tamaiaza-I, de El indulceste-te; Lui vorbeste-I, despre El graieste; pe El iubeste-L, si iubeste-L, si iubeste-L - cu toata inima, cu toata puterea, cu toata mintea ta. Si pentru dragostea ta El va afla un mijloc sa le deschida celor din preajma ta ochii si inimile si sa le insufle credinta vie in El, asemanatoare credintei tale.

Atunci la voi va canta slava lui Dumnezeu nu un solist, ca acum, ci un cor intreg.

Pace tie si sanatate de la Domnul.

din cartea Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi de Sfantul Nicolae Velimirovici,Scrisoarea a 236-a, Unui preot tanar, despre cea mai buna tovarasie
Publié par Corina Oana. Roman Ortodox in Franta.

jueves, 19 de agosto de 2010

Patriarhia Română este în continuare alături de persoanele afectate de inundaţii



Patriarhia Română vine în continuare în sprijinul sinistraţilor din nord-estul ţării, informează TRINITAS TV. Toate sumele colectate la nivelul parohiilor, pot fi depuse, în continuare, în următoarele conturi pentru sinistraţi ale Patriarhiei Române:
RO54 RNCB 0075 0048 9503 0091(Lei),
RO27 RNCB 0075 0048 9503 0092(Euro),
RO97 RNCB 0075 0048 9503 0093(USD), cu menţiunea „PENTRU SINISTRAŢI”, deschise la Banca Comercială Română, filiala Sector 4, Bucureşti

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la pomenirea de trei ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Patriarh Teoctist.

Arăpaşu, 30 iulie 2010: Patriarhul TEOCTIST – o candelă de înviere
Astăzi se împlinesc trei ani de când Biserica Ortodoxă Română şi întreaga lume creştină au primit cu profundă durere în suflet vestea trecerii din această viaţă a fericitului întru adormire Părintele Patriarh TEOCTIST († 30 iulie 2007).
La ceas de pomenire, de aducere aminte şi de omagiere a memoriei acestui vrednic Arhipăstor al Ortodoxiei românești, sunt încă vii în inimile noastre dragostea sa neţărmurită pentru Biserică şi popor, chipul său luminos şi bunătatea sa sufletească. Lucrarea sa pastorală, misionară, duhovnicească, culturală şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler şi credincioşi, un prilej de a înțelege mai duhovnicește istoria recentă a Bisericii noastre, care a avut de înfruntat multe încercări și umiliri, dar a cunoscut și puterea ajutorului primit de la Dumnezeu spre a birui aceste încercări.
Ne reamintim acum cu emoție de „Betleemul” patriarhului Teoctist, ținutul Botoșanilor din frumoasa Moldovă, unde a văzut lumina zilei, unde a intrat în rândul monahilor devenind frate de mănăstire la Vorona și unde i-au fost încredințate primele rosturi în Biserică. De acolo, din Moldova Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, până la demnitatea de Patriarh, fericitului întru adormire Patriarhului TEOCTIST i s-au adăugat anii și vredniciile slujind lui Hristos și Bisericii Sale, timp de 57 de ani, numai în demnitatea arhierească, iar ca slujitor al Sfântului Altar, (ierodiacon, ieromonah, arhiereu) 70 de ani în total.