Día de la parroquia

El pasado domingo día 2 celebramos la festividad de la Protección de la Madre de Dios (1 de octubre)Patrona de la parroquia, con una asistencia masiva de fieles. Terminada la Divina Liturgia, tuvo lugar un almuerzo preparado por miembros de la comunidad, con abundancia de dulces y "sarmale", plato típico rumano.
Recibimos a vecinos y amigos que compartieron con nosotros la celebración.

ea Sfintei Cruci - zi de post Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Mareste imaginea.

Inaltarea Sfintei Cruci, praznuita pe 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare inchinata Crucii. Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, imparatul Constantin cel Mare a zidit o biserica a carei tarnosire a avut loc pe 13 septembrie 335. Data de 13 septembrie nu este o zi intamplatoare, daca tinem seama ca aceasta era ziua inaugurarii templului lui Jupiter de pe colina Capitoliului din Roma. Tarnosirea bisericii ridicata pe locul statuii lui Jupiter, era semnul biruintei crestinismului asupra paganismului. Cu ocazia tarnosirii a avut loc si instalarea Lemnului Sfintei Cruci in noul locas. Astfel, punctul de plecare al cultului public si oficial al Sfintei Cruci a fost sfintirea acestei biserici. Meonologhiul lui Vasile II (secolul XI) precizeaza ca pe 14 septembrie, dupa sfintirea bisericii, patriarhul Macarie a ridicat de pe un loc inalt, de mai multe ori, Lemnul Sfintei Cruci.

Mentionam ca pelerina Egeria sustine ca Aflarea Sfintei Cruci a avut loc pe 13 septembrie, in aceeasi zi in care s-a sfintit biserica Sfantului Mormant. Potrivit cercetatorilor, Aflarea Sfintei Cruci si Inaltarea Sfintei Cruci au fost sarbatori separate si cinstite la date diferite. In acest sens, parintele profesor Ene Braniste sustine ca in vreme ce Inaltarea Sfintei Cruci se praznuieste pretutindeni (inclusiv la catolici) pe 14 septembrie, Aflarea Sfintei Cruci este sarbatorita la date diferite: in Biserica apuseana pe 3 mai, in Biserica din Alexandria pe 4 mai, iar la copti pe 6 martie.

Racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luata de regele persan Cosroe in anul 614, cand a cucerit Ierusalimul. Ea a fost recuperata de imparatul Heraclius si depusa in Biserica Sfantului Mormant. Pe 14 septembrie 630, patriarhul Zaharia va inalta din nou Sfanta Cruce in fata poporului. Astfel, in ziua de 14 septembrie sarbatorim amintirea a doua evenimente: aflarea crucii pe care a fost rastignit Hristos si aducerea ei de la persi.

Fragmente din Sfanta Cruce

Fragmente din Sfanta Cruce sunt prezente in Biserica Sfantului Mormant de la Ierusalim, in Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sf. Cruce" din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana), Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix" din Morbihan, Bretania; Anjou), la Biserica "Sfantul Vasile cel Mare" de pe Calea Victoriei, in manastirile Tiganesti si Caldarusani, la Manastirea "Panaghia Soumela" - Veria, Grecia si la Manastirea Xiropotamou (Muntele Athos).

Sarbatori inchinate Sfintei Cruci

In calendarul ortodox avem si alte zile inchinate Sfintei Cruci:
- "Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata facatoarei Cruci" sarbatorita pe 1 august - aminteste de eliberarea grecilor din robia saracinilor cu ajutorul Sfintei Cruci;
- "Aratarea semnului Sfintei Cruci Imparatului Constantin" praznuita pe 7 mai - minune care il va face pe Constantin sa insemneze steagurile, coifurile si scuturile soldatilor cu Sfanta Cruce si astfel va iesi invingator in lupta cu Maxentiu;
- Duminica a treia din Postul Pastilor;
- Doua duminici speciale, notate in calendar ca Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci.
- Doua zile pe saptamana - miercurea si vinerea sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.

Cinstirea Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea icoanelor

Sinodul al saptelea ecumenic, tinut la Niceea in anul 787, a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane. Potrivit canoanelor, orice fel de cruce, atat cele purtate de credinciosi, cat si cele de la morminte, trebuie sa fie sfintite.

In randuiala Bisericii se prevede ca in ziua praznuirii Inaltarii Sfintei Cruci sa nu se manance bucate de dulce. Aceasta zi se serbeaza cu post pentru ca aminteste de patimile si moartea lui Hristos.

Adrian Cocosila
CrestinOrtodox.ro

Patriarhul României a predicat în Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală



În toate lăcaşurile de cult din Patriarhia Română, în cadrul Sfintei Liturghii, s-a citit astăzi, 4 septembrie, în Duminica a XII-a după Rusalii pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 19, versetele 16-26.

După cum informează Radio TRINITAS, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil şi Cuvioasa Parascheva” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat învăţăturile ce reies din pericopa evanghelică: „Pe lângă rugăciune şi viaţă curată, trebuie să arătăm şi milostenie faţă de cei din jur. Mai ales cei ce au bunuri materiale trebuie să ajute din aceste bunuri materiale şi pe cei săraci, necăjiţi sau întristaţi. Prin aceasta vedem că fără milostenie, fără bunătatea inimii şi fără dărnicie, nu poate omul să se desăvârşească, nu se poate asemăna cu Dumnezeu cel Bun şi Milostiv. Mântuitorul Iisus Hristos care simte şi cunoaşte starea spirituală a fiecărui om, a intervenit în viaţa acestui tânăr şi pentru a ne arăta că trebuia o schimbare, căci el avea un idol ascuns şi anume bogăţiile. Evlaviosul zgârcit, care este corect, care împlineşte toate poruncile, care merge la sinagogă cu regularitate, dar nu este darnic. Iată, acesta este tânărul din evanghelia de astăzi”

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului Mareste imaginea.

Adormirea Maicii Domnului este sarbatoarea in amintirea zilei in care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfarsit. Este praznuita de ortodocsi si catolici in fiecare an, pe data de 15 august. Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informatii in Sfintele Evanghelii, ci numai in Traditia Bisericii. Potrivit acestei Traditii, Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata.

Aceeasi Traditie spune ca Apostolii, aflati in acel moment in diferite zone ale lumii, au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Prin pronia divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantare, sosind trei zile mai tarziu. A cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol. Acest mormant a fost identificat in Ierusalim, cu toate ca sunt persoane care afirma ca Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut multi ani dupa Inaltarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului in invatatura ortodoxa si romano-catolica

Biserica Ortodoxa invata ca Fecioara Maria s-a nascut cu pacatul stramosesc si a primit iertare de acest pacat in momentul in care a acceptat sa-L nasca pe Hristos.

Biserica Romano Catolica vorbeste de Imaculata Conceptie, o dogma primita de catolicism in anul 1854, prin care afirma ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc. Biserica Ortodoxa nu a acceptat aceasta invatatura, motivand ca daca Fecioara s-ar fi nascut fara acest pacat, firea ei ar fi fost alta decat cea a tuturor oamenilor. Iar daca ea ar fi daruit Cuvantului o alta fire decat cea pe care noi o avem, firea umana a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Impotriva unei invataturi de acest gen, Sfintii Parinti au afirmat ca Hristos a mantuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mantuit.

Biserica Romano Catolica, afirmand ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc, ne face sa credem ca invierea si inaltarea sa la cer se datoreaza meritelor sale si nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia invata ca aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai asteptat invierea obsteasca, pentru ca insasi Viata S-a salasluit in ea. Dar Maica Domnului a murit in virtutea legii omenesti si s-a inaltat prin Hristos. Ea "este faptura in care Dumnezeu este de pe acum totul in toate", dupa cum spune parintele Staniloae.

Adormirea Maicii Domnului in iconografie

In icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentata stand intinsa pe pat, in mijlocul Apostolilor, in vreme ce Hristos primeste in brate sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figura mica de copil imbracat in alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este asezata pe tron intr-o mandorla pe care ingerii o poarta spre ceruri, reprezentare care vine sa intareasca si mai mult Inaltarea sa la ceruri.


In unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunati "de la marginile pamantului, pe norii cerului" (Condac, glas 2), este infatisat in partea de sus, in cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gandul de a-l rasturna, apare in majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Traditiei, cand acesta a pus mana pe pat, un inger i-a taiat amandoua mainile "fara de veste odata cu orbirea i s-au taiat si mainile ce au ramas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4).

Fecioara Maria "L-a introdus pe Dumnezeu in familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu sa Se faca om si sa poata pentru noi a muri si a invia ..." (Arhim. Benedict Ghius)

Adrian Cocosila

Tomado de Crestin Ortodox.ro

Probleme interne în Patriarhia Ierusalimului

Creştinii ortodocşi din Iordania continuă protestele, cerând reformarea „Patriarhiei Greceşti a Ierusalimului” prin “arabizarea” ierarhiei, mai ales că cei mai mulţi credincioşi nu sunt greci, ci arabi. Ei aduc ca argument hotărârea Patriarhiei din 1958, care prevede ca Sinodul sa aibă 18 membri, dintre care cel puţin doi ierarhi să fie din Iordania. Momentan, în Sinodul Patriarhiei Ierusalimului activează doar un singur episcop iordanian. De asemenea, protestatarii cer ca grecii sa le permită ortodocşilor arabi sa devina monahi în cadrul Patriarhiei Ierusalimului.

Patriarhul Teofil al III-lea este acuzat de protestatari că nu şi-a respectat promisiunile făcute Guvernului Iordanian şi Autorităţii Palestiniene la alegerea sa, cum că nu va mai repeta greşeala predecesorului său (fostul Patriarh Irineu, depus din treaptă şi apoi exilat) de a concesiona evreilor pământ deţinut de Patriarhie, pe care se află actualmente clădirea Knesset-ului (Parlamentul israelian), Muzeul Israelian, parcul Liberty Bell, Sinagoga Mare, staţii de tren, hoteluri, birouri şi locuinţe. Patriarhul îşi poate pierde astfel recunoașterea din partea Guvernului Iordaniei, lucru esențial pentru legitimarea sa ca Patriarh, el având în acest sens nevoie de trei recunoașteri: din partea Iordaniei, a Autorităţii Palestiniene şi a Israelului – spaţii peste care se întinde jurisdicţia canonică a Patriarhiei Ierusalimului.

În 2009 o companie israeliana a închiriat de la Patriarhia Ierusalimului 71 terenuri situate între Ierusalim şi Betleem, pentru 99 de ani; iar la începutul acestui an Patriarhia a reînnoit cu partea israeliana contractul de închiriere pentru terenurile situate în Ierusalimul de Vest, până în anul 2150, pentru o sumă de 80 de milioane de dolari. În anul 1947, la momentul fondării statului Israel, aceste terenuri aparţineau Patriarhiei Ierusalimului, dar aceasta nu a dorit să vândă loturi de pământ, ci le închiriază evreilor până astăzi. Arabii însă, inclusiv cei ortodocşi, spun că prin aceste afaceri funciare patriarhul Teofil “garantează recunoaşterea Israelului”.

Patriarhia Ierusalimului a catalogat protestul ca făcând parte dintr-o “campanie de defăimare a Bisericii”. Pe de altă parte, analiştii români consideră că aceste preocupări ale Patriarhiei Ierusalimului explică atitudinea acesteia faţă de Patriarhia Română, care prin fondarea aşezământului de la Ierihon prejudiciază veniturile grecilor din Ţara Sfântă.

Totodată, mai mulţi teologi români se arată îngrijoraţi de faptul că Patriarhia Română este indiferentă de ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ierusalimului şi nu întreprinde măsuri concrete de rezolvare a acestei probleme. Aceste temeri s-au accentuat după ce s-a aflat că arhimandritul Ieronim Creţu, fostul reprezentant al BOR în Ţara Sfântă, a refuzat de mai multe ori să se prezinte la şedinţa Sinodului de la Ierusalim, ceea ce a constituit un motiv în plus pentru ruperea comuniunii.

Material după Doxologia şi Theologhia

Sursa:http://www.blog.teologie.net

Pregătiri pentru postul Sfinţilor Apostoli

Luni, pe 20 iunie, creştinii ortodocşi vor începe Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Aşa cum este rânduiala în Biserica noastră, în această săptămână care precede perioada postului, miercurea şi vinerea sunt zile de harţi, informează TRINITAS TV.

Postul Sfinţilor Apostoli este singurul cu dată de început schimbătoare în funcţie de praznicul Sfintelor Paşti. Debutează în lunea de după Duminica Tuturor Sfinţilor şi se încheie pe 29 iunie, la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Sursa: Basilica.ro

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica Pogorârii Sfântului Duh

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica Pogorârii Sfântului Duh

Duhul Sfânt constituie şi sfinţeşte Biserica lui Hristos

Duminica a opta după Paşti (a Rusaliilor) Ioan 7, 37-53; 8,12

‘În ziua cea de pe urmă – ziua cea mare a sărbătorii -, Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminţia lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, iar le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii.’

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Atât Apostolul, cât şi Evanghelia care se citesc la această sărbătoare ne arată lucrarea Duhului Sfânt în lume. Apostolul ni-L prezintă pe Duhul Sfânt în forma unor limbi ca de foc. Evanghelia ne arată, potrivit cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, că Duhul Sfânt este apa cea vie.

Duhul Sfânt nu anulează identitatea omului, ci o luminează şi o îmbogăţeşte

Apostolul zilei este o lectură din cartea Faptele Apostolilor, care descrie evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt ca un vuiet de suflare de vânt peste ucenicii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adunaţi laolaltă în Ierusalim (Fapte 2, 2). În limba ebraică acelaşi cuvânt ruah înseamnă duh şi vânt. Duhul Sfânt vine din cer ca un vuiet mare de vânt şi apare deasupra capului fiecăruia dintre ucenici în limbi ca de foc. Duhul Sfânt vine peste fiecare dintre ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos când ei se aflau adunaţi laolaltă, întrucât El sfinţeşte pe fiecare om în parte şi pe toţi laolaltă, adică sfinţeşte persoane adunate în comunitate şi pentru comuniune. El sfinţeşte persoane distincte şi le pune în comuniune şi conlucrare. Duhul Sfânt nu anulează identitatea sau personalitatea omului, ci o luminează şi o îmbogăţeşte, astfel încât fiecare persoană umană, prin lucrarea Duhului Sfânt, se pune într-o legătură tainică de viaţă sfântă cu Persoanele divine ale Preasfintei Treimi şi cu persoanele umane care mărturisesc aceeaşi credinţă, formând astfel Biserica lui Hristos, plină de harul Preasfintei Treimi (cf. II Corinteni 13, 13). De aceea, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste ucenicii Domnului se săvârşeşte şi botezul în apă şi în Duh al primilor creştini (cf. Fapte 2, 38-41). Cine se botează în apă şi în Duh, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, începe o relaţie şi o viaţă nouă, de comuniune cu Persoanele Preasfintei Treimi în Biserica lui Hristos.

Duhul Sfânt Se coboară în formă de limbi ca de foc şi pentru a arăta că ‘focul’ harului este curăţitor de păcate, după cum focul fizic este curăţitor de rugină. Când metalele sunt ţinute mai mult timp în foc, rugina, praful sau zgura de pe ele se curăţă, iar ele devin incandescente sau luminoase, şi nu mai sunt rigide, ci devin flexibile, pot lua o formă nouă, una pe care n-au avut-o înainte. Deci, Duhul Sfânt, asemenea focului material pe care îl cunoaştem noi, curăţeşte duhovniceşte pe om de rugina sau zgura păcatului, adică de toată necurăţia sufletului şi a trupului. În acelaşi timp, Sfântul Duh transformă sufletul omului întunecat şi opac din cauza păcatului, în suflet bun şi luminat. De aceea, Botezul în apă şi în Duh Sfânt mai este numit şi Sfânta luminare. Totodată, Duhul Sfânt, ca şi focul, nu doar curăţeşte sufletul de necurăţie, ci şi încălzeşte viaţa spirituală a sufletului răcit din cauza patimilor egoiste, iar această căldură a Duhului Sfânt se vede mai întâi în lacrimile pocăinţei şi în dorinţa de o viaţă nouă. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că primele semne clare ale prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt în omul credincios sunt smerenia şi pocăinţa, iar lacrimile pocăinţei arată că Duhul Sfânt curăţeşte pe om de păcat şi în acelaşi timp face roditoare credinţa în el asemenea apei care udă un pământ uscat şi-l face roditor (Sfântul Efrem Sirul). În lacrimile fierbinţi ale pocăinţei se vede legătura duhovnicească dintre Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan, care prezintă pe Duhul Sfânt ca fiind ‘apa cea vie’, şi scrierile Sfântului Evanghelist Luca (Faptele Apostolilor), care prezintă pe Duhul Sfânt ca ‘foc’ curăţitor, încălzitor şi luminător. În lacrimile pocăinţei, ‘focul’ regretului sau al căinţei, pentru păcatele săvârşite şi pentru că am supărat pe Dumnezeu, se transformă în ‘apa cea vie’, adică în lucrarea harului care spală păcatele omului prin pocăinţă, şi devine izvor de sfinţenie şi de fapte bune.

Duhul Sfânt confirmă şi cultivă viaţa adevărată a creştinului sau comuniunea lui de iubire cu Dumnezeu şi cu oamenii

Duhul Sfânt, a treia Persoană din Sfânta Treime, nu are chip. El nu Se arată în formă de om, ci El se arată fie ca foc luminător, încălzitor şi curăţitor, fie ca apă vie care dă viaţă. De ce Duhul Sfânt Se prezintă astfel şi nu ia chip de om după cum a luat Fiul lui Dumnezeu? Pentru că Duhul Sfânt nu concurează pe Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. El nu concurează pe Fiul şi nici nu-L completează pe Fiul, ci-L confirmă şi-L comunică oamenilor pe Fiul, ca Fiul să locuiască în ei, să devină Viaţa vieţii lor, mai ales prin împărtăşirea lor cu Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii (cf. Ioan 6, 54-57). Întrucât Duhul Sfânt cercetează adâncurile lui Dumnezeu (cf. I Corinteni 2, 10), lucrarea Sa nu este una care se impune din exterior, ci una care se propune din interior, una de intimitate, de modelare a sufletului omului. El nu Se arată în faţa omului, ci locuieşte tainic sau mistic în sufletul omului, îl inspiră, fără să-l constrângă, pentru ca omul, în mod liber, să gândească şi să trăiască asemenea lui Hristos. Deci Duhul Sfânt lucrează tainic sau discret în om, respectând libertatea omului de a se întoarce sau nu spre Dumnezeu Tatăl şi de a împlini sau nu voia Fiului lui Dumnezeu, a lui Hristos, descoperită sau arătată în Sfânta Sa Evanghelie. Aşadar, Duhul Sfânt este Duhul libertăţii, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, când zice: ‘unde este Duhul Domnului, acolo este libertate’ (II Corinteni 3, 17). Duhul Sfânt nu apare în mod vizibil în faţa omului, ca să nu facă presiune asupra acestuia, ci El vine tainic în sufletul omului şi-l inspiră să rostească un cuvânt folositor, să împlinească o lucrare bună, şi mai ales să cultive prin rugăciune o permanentă legătură de iubire duhovnicească cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni. Duhul Sfânt este în acelaşi timp Duhul libertăţii şi Duhul comuniunii sau al unităţii. El respectă libertatea noastră atât de mult, încât noi putem asculta glasul Lui tainic sau putem să-L ignorăm. De aceea, Sfântul Apostol Pavel zice: ‘nu stingeţi Duhul’ (I Tesaloniceni 5, 19). Concret, omul poate stinge lucrarea Duhului în el prin necredinţă, nepăsare şi nelucrare. Duhul Sfânt este Duhul comuniunii, deoarece adună laolaltă pe cei înstrăinaţi sau diferiţi unul de altul. Duhul Sfânt cheamă la unitate sau comuniune diversitatea darurilor din umanitate şi din natură (creaţie). El distribuie sau împarte darurile lui Dumnezeu pentru ca oamenii să le cunoască, să le cultive şi apoi să le adune laolaltă ca pe o ofrandă de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu-Dăruitorul. Duhul Sfânt nu Se arată în chip de om, dar doreşte să facă din fiecare om credincios un chip al lui Hristos Dumnezeu-Omul. Iar cea mai frumoasă rodire a acestei lucrări a Duhului Sfânt în oameni sunt Sfinţii Bisericii. De aceea, în Ortodoxie prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt este Duminica Tuturor Sfinţilor pe care Duhul Sfânt i-a ajutat ca să devină părtaşi ai sfinţeniei şi bunătăţii lui Hristos Cel Unul Sfânt, Dumnezeu-Omul.

‘Arhitectul Bisericii’ şi ‘Plugarul firii omeneşti’

Prin harul Sfântului Botez, care a fost săvârşit îndată după Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli (cf. Fapte 2, 38-41), Duhul Sfânt adună laolaltă în iubirea Preasfintei Treimi persoane şi popoare diferite. Sfântul Vasile cel Mare a numit pe Duhul Sfânt ‘Arhitectul Bisericii’, întrucât El zideşte din interior, din sufletul omului, templul lui Dumnezeu în om, adică realizează sălăşluirea harului Preasfintei Treimi în Biserica lui Hristos, formată din neamuri de limbi diferite, cărora li s-a binevestit în limba lor maternă ‘focul’ iubirii lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ca înnoitor şi sfinţitor al vieţii creştinului, Duhul Sfânt a fost numit şi ‘Plugarul firii omeneşti’ (Sfântul Ioan Gură de Aur). El arde spinii păcatului şi potoleşte seceta sufletului arid, prin apa Botezului şi prin lacrimile pocăinţei, pentru a cultiva apoi virtuţile sfinte ale vieţii creştine. De aceea, cântăm adesea în Biserică: prin Duhul Sfânt tot sufletul viază şi întru curăţie se înalţă (Antifonul I, glasul 4). Duhul Sfânt ridică pe cei căzuţi, luminează pe cei întunecaţi de păcate şi eliberează pe cei robiţi de patimi. Deci Duhul Sfânt înnoieşte şi sfinţeşte viaţa omului. Roadele lucrării Sale în viaţa oamenilor sunt aceste virtuţi: ‘dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia’ (Galateni 5, 22-23). Duhul Sfânt luminează mintea omului ca să înţeleagă Sfintele Scripturi şi încălzeşte inima lui ca să se roage mai fierbinte. Când nu ştim sau nu putem să ne rugăm cum trebuie, Duhul Se roagă în noi cu suspine negrăite (cf. Romani 8, 26), şi strigă Avva, Părinte (Galateni 4,6) ca să iubim mai mult pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Iar întrucât noi, creştinii, suntem botezaţi în Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul, îndrăznim să-L numim pe Dumnezeu Cel din ceruri Tatăl nostru, mărturisind astfel că suntem fiii Lui, înfiaţi prin harul Sfântului Duh ca urmare a credinţei noastre în Dumnezeu-Fiul, în Iisus Hristos. Duhul Sfânt este apa cea vie, ne spune Evanghelia, pentru că El, prin Botez şi prin Pocăinţă, ne înviază în lumea aceasta din moartea păcatului, iar la învierea cea de obşte ne ridică din stricăciune (cf. Iezechiel 37, 5-6). Duhul Sfânt dăruieşte viaţă la toată făptura. El dăruieşte viaţă vegetală şi viaţă animală: ‘Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce’ (Psalmul 103, 30-31). Însă oamenilor creaţi după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi botezaţi în numele Sfintei Treimi, Duhul Sfânt le dăruieşte nu numai existenţa biologică sau viaţa pământească trecătoare, ci şi viaţa spirituală sau viaţa cerească netrecătoare, în bucuria şi slava Preasfintei Treimi.

Prin lucrarea Duhului Sfânt se constituie Biserica instituită de Mântuitorul Iisus Hristos

Când coboară la Cincizecime peste Sfinţii Ucenici şi Apostoli ai lui Hristos, Duhul Sfânt constituie Biserica lui Hristos, care se extinde apoi prin Botezul oamenilor din neamuri diferite. Cum constituie Duhul Sfânt Biserica lui Hristos, dacă Hristos este Capul şi temelia Bisericii? Deoarece în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, firea divină s-a unit cu firea umană prin lucrarea Duhului Sfânt (cf. Luca 7, 35), tot prin lucrarea Duhului Sfânt viaţa divino-umană a lui Hristos, Capul-Bisericii, se împărtăşeşte sau se extinde acum în toţi oamenii care cred în Hristos şi astfel se constituie Biserica lui Hristos. Prin urmare, taina Bisericii aceasta este: viaţa lui Hristos Cel Răstignit, Înviat şi Înălţat la ceruri, adică în slava Preasfintei Treimi, se dăruieşte acum oamenilor, prin lucrarea Duhului Sfânt, ca oamenii să poată participa la viaţa şi bucuria veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu. Din acest motiv, în Biserica Ortodoxă sfintele slujbe nu încep cu rugăciunea Tatăl nostru, ci cu o rugăciune adresată Sfântului Duh: ‘Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre’. Îndată după această rugăciune adresată Duhului Sfânt, spunem ‘Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi’, după care rostim rugăciunea Preasfântă Treime. Aceasta înseamnă că numai prin harul Duhului Sfânt prezent în noi ne putem uni cu Preasfânta Treime. Iar după ce am rostit rugăciunea Preasfântă Treime, spunem şi rugăciunea Tatăl nostru, pentru a arăta că suntem fii ai lui Dumnezeu Tatăl înfiaţi de Duhul Sfânt prin harul Botezului care ne uneşte cu Hristos, Dumnezeu-Fiul. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Pogorârea Duhului Sfânt urmează după Înălţarea întru slavă a lui Hristos la ceruri, pentru că Hristos Domnul ne-a împăcat cu Dumnezeu-Tatăl, când a înălţat pe tronul împărătesc al Preasfintei Treimi firea Sa umană înnoită şi sfinţită prin Răstignire, Moarte şi Înviere, ca să ne dăruiască nouă oamenilor viaţa Sa cerească şi preaslăvită. Deci, Duhul Sfânt Mângâietorul şi Sfinţitorul vine în lume ca să constituie Biserica lui Hristos, întemeiată de El prin Întruparea şi lucrarea Sa mântuitoare şi să sfinţească pe cei care cred în Hristos şi-L iubesc pe El, ca să-i facă părtaşi ai vieţii Lui preaslăvite în iubirea Preasfintei Treimi.

Să mulţumim lui Dumnezeu-Tatăl pentru iubirea Sa milostivă arătată oamenilor prin Domnul nostru Iisus Hristos şi împărtăşită nouă prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică! În încheiere, mai observăm că în această zi de Rusalii se aduc în biserică pentru binecuvântare frunze de tei sau de nuc, întrucât ele ne amintesc simbolic de limbile ca de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt lucrător în ucenicii lui Hristos, trimişi de El să bine-vestească Evanghelia Sa în limbi diferite, adică la neamuri sau popoare diferite, până la marginile pământului, începând de la Ierusalim. Prezenţa acestor multe frunze la sărbătoarea Rusaliilor ne îndeamnă să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să păzească Biserica Sa cea una sfântă alcătuită din persoane şi popoare diferite şi să binecuvânteze cu harul Său întreaga natură sau creaţie, spre slava Preasfintei Treimi şi spre dobândirea vieţii veşnice. Amin!

* Text revizuit de autor în anul 2011.

Sursa:basilica.ro

Servicii consulare itinerante in provincia Alicante

În cadrul programului de servicii consulare itinerante, o echipă a Consulatului României la Castellón de la Plana va oferi consultații, asistenţă şi servicii consulare joi, 23 iunie 2011, între orele 16 și 20 si vineri, 24 iunie 2011, intre orele 10 si 14, in colaborare cu Primaria Benidorm si cu Asociatia “Ulpia Traiana” din aceeasi localitate.

Locul desfășurării activităților: Centro Social "Jose Llorca Linares", C/Goya, s/n, Benidorm (în proximitatea gării din Benidorm).

Vor fi efectuate următoarele categorii de servicii consulare:

* consultatii pe teme consulare;
* înscrieri de acte de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie, deces), inclusiv traducerile şi legalizările aferente acestora;
* servicii consulare notariale (autentificări de procuri, declaraţii, legalizari de acte etc.);
* eliberare de certificate, inscripţii consulare, adeverinţe etc.;
* preluarea de cereri de verificare a permiselor auto româneşti (verificarea şi emiterea certificatelor se vor face numai la sediul consulatului);

Nu se pot prelua cereri pentru paşapoarte şi titluri de călătorie (primirea cererilor de documente de călătorie şi preluarea datelor biometrice au loc numai la sediul consulatului. Noua procedura de eliberare a pasapoartelor electronice si a titlurilor de calatorie presupune prezenta obligatorie a solicitantului la sediul consulatului, inclusiv a minorilor, avand in vedere ca sunt necesare prelevarea amprentelor, fotografia si semnatura digitala).

Accesul se face pe bază de programare obţinută numai de la Consulatul României din Castellón de la Plana, prin:

· e-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net

· Fax: 964 257 053

Cetăţenii români care doresc programare sunt rugaţi să menţioneze în cerere minim următoarele: numele şi prenumele, serviciul consular solicitat, localitatea/provincia de domiciliu sau rezidenţă în Spania, un număr de telefon sau o adresă de e-mail pentru contact.

Pentru acte necesare, tarife şi alte informaţii suplimentare, vă rugăm să accesaţi pagina noastra de servicii consulare, la adresa: http://castellon.mae.ro

Cu stimă,

Consulatul României la Castellón de la Plana
Calle Larra nr. 2,
Castellón de la Plana 12006, Spania

Tel.: +34 964 216 172; 964 216 163; 964 203 351; 964 203 342; 964 206 764
Fax: +34 964 257 053
E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net

http://castellon.mae.ro

Patriarhia Română menţine comuniunea şi promovează dialogul cu Patriarhia Ierusalimului

Biroul de presă al Patriarhiei Române ne informează:

În şedinţa de lucru care a avut loc la Reşedinţa patriarhală în zilele de 19 şi 20 mai 2011, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a analizat hotărârile Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului postate pe site-ul oficial în ziua de 9 mai 2011 şi consideră că aceste hotărâri contravin spiritului comuniunii frăţeşti între Bisericile Ortodoxe surori.

Cu toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu întrerupe comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului.

Ca atare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a desemnat o delegaţie formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Onorific Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor şi Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, cu mandatul de a purta un dialog oficial cu Patriarhia Ierusalimului pentru soluţionarea acestei probleme.

Sursa:basilica.ro

STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SPOVEDANIE

Cu privire la spovedania ta zilnică, îmi scrii că simţi în tine o mare schimbare şi, de asemenea, simţi un mare folos scriind despre tine în fiecare zi. Şi în inimă ţi-e uşor şi bine şi îmi ceri să-ţi explic nedumerirea şi să-ţi spun de ce ţi se întâmplă aşa. Aici lucrează Taina mărturisirii sau a spovedaniei, pe care o scrii, dând lămuriri despre tine.Şi tu însăţi, în practică, vezi că plictiseala cumplită care te chinuie, după ce o scrii, te părăseşte. Şi aşa se întâmplă totdeauna datorită mărturisirii.(Cuviosul Ilarion,47)

Pentru căinţa ta să te ierte Domnul, şi eu, nevrednicul, te iert şi te dezleg, dar aceasta, numai ca o scurtă mângâiere pentru tine, totuşi, trebuie neapărat să spui duhovnicului, chiar dacă nu în amănunt, dar cu sinceritate, căci atunci se împlineşte rânduiala şi duhovnicul îţi citeşte rugăciunea de dezlegare.(Cuviosul Lev,167)

Voiţi să-mi mărturisiţi cu sinceritate căderile dinainte, pe care, deşi le-aţi spovedit la duhovnici, totuşi povara greutăţilor nu se uşurează din conştiinţă, ci vă îngreuiază şi vă tulbură, adică nu sunteţi mulţumit şi probabil că duhovnicii la care v-aţi spovedit nu sunt aşa de iscusiţi, de aceea Sfinţii Părinţi purtători de Duh au rânduit pentru cei ce sunt la început şi doresc să primească chipul cel îngeresc să-şi spovedească din tinereţe toate greşelile lor şi astfel, curăţindu-şi conştiinţa şi sufletul, să pună temelie nouă, adică curăţindu-se şi uşurându-se de povara cea grea… Aşa că eu, multpăcătosul, sfătuiesc şi dragostea frăţiei voastre să ceară să se roage Domnului şi Dumnezeului celui Preamilosârd să vă trimită prin purtarea Lui de grijă un asemenea părinte purtător de duh, căruia să-i puteţi spovedi toate greşelile din tinereţe până la vârsta aceasta şi care să vă poată insufla şi explica importanţa lor, şi, deşi acum nu suntem în stare să ne împlinim canonul, totuşi prin pocăinţa cuvenită şi prin lacrimi îl împlinim, pentru ele şi Îl înduplecăm pe Domnul cel Preamilosârd să ne uşureze greutatea poverii şi să ne dăruiască vioiciune şi putere să luptăm împotriva vrăjmaşului tuturor, diavolul, şi, când Domnul, după credinţa şi râvna frăţiei voastre, vă va învrednici de un asemenea duhovnic şi veţi face aşa cum v-am spus mai sus, atunci veţi vedea înlăuntrul sufletului pacea şi bucuria inimii şi înduioşarea, care vă vor adăpa şi vă vor mângâia cu mângâiere nespusă.(Cuviosul Lev,1)

Când ne apropiem de Taina spovedaniei, trebuie să ne înfăţişăm cu frică, cu smerenie şi cu nădejde. Cu frică – aşa ca înaintea lui Dumnezeu, mâniat de cel păcătos. Cu smerenie – având conştiinţa propriei păcătoşenii. Cu nădejde – căci ne apropiem de Tatăl cel iubitor de fii, Care L-a trimis pentru răscumpărarea noastră pe Fiul Său, Cel ce a luat păcatele noastre, le-a ţintuit pe cruce şi le-a spălat cu preacuratul Său sânge.

În cazul tulburării şi uitării păcatelor, putem, mergând la spovedanie, să le scriem pentru a ni le aduce aminte şi, când le uităm, cu îngăduinţa duhovnicului să ne uităm pe hârtie şi să le explicăm. Asemenea exemple întâlnim şi în vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.(Cuviosul Macarie,24, Vol.1 ,pp.326-327,328)

Eu nu am dreptul să dezleg de păcate în scris, prin corespondenţă, în altă eparhie; pentru aceasta există reguli bisericeşti. Ce treabă ai tu cu faptul că duhovnicul tău, neînţelegând viaţa duhovnicească te ocărăşte; tu vii cu căinţă la Domnul şi ea trebuie să fie smerită şi într-o asemenea stare trebuie să primeşti şi mustrări: evident că Domnul îngăduie aceasta. De unde să luăm duhovnici pe placul nostru? Dar, oricum ar fi ei, lor le sunt încredinţate cheile să lege şi să dezlege şi să fie slujitorii celorlalte taine.(Cuviosul Macarie,24, Vol.3, p.81)

La spovedanie trebuie să explici toate păcatele tale, în afară de cazul în care le uiţi, nu să le spui superficial, căci păcatul nespovedit nu se dezleagă, decât dacă din uitare nu-l spui. După spovedanie trebuie să te păzeşti de faptele păcătoase. Dar, chiar dacă se întâmplă să te superi pe cineva sau să mustri pe cineva: împăcându-te cu cel pe care te-ai supărat, fii liniştit, iar pentru mustrare, să te mustri pe tine însuţi, ca să nu-l tulburi pe stareţ, dar, dacă găseşti un moment potrivit să-l vezi, atunci, după măsura păcatului şi simţul conştiinţei, îi poţi povesti pe scurt; poţi scrie păcatele tale ţinând cont de spovedania noastră, căci de-a lungul timpului, după spovedanie trebuie să avem inima înfrântă şi smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi, şi în fiecare zi trebuie să ne cercetăm şi să ne mustrăm pe noi înşine, iar pentru cele săvârşite să aducem înaintea lui Dumnezeu pocăinţă, ceea ce citim în rugăciunea a treia dinainte de culcare.(Cuviosul Macarie,24, Vol.6,pp.174-175)

Este folositor a spovedi totul cu mustrare de sine, iar dacă spovedeşti cu supărare pe ceilalţi, ce folos poţi avea, chiar dacă dai depline explicaţii? .(Cuviosul Ambrozie,23, Partea a III-a, p.82)

Sursa:Filocalia de la Optina

APEL AL CLERICILOR ŞI CREŞTINILOR ORTODOCŞI DIN ROMÂNIA CĂTRE TOŢI EPISCOPII ORTODOCŞI DIN LUME ÎMPOTRIVA HIROTONIEI ÎN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CREŢU

Către toţi Întâistătătorii ortodocşi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale şi către toţi episcopii ortodocşi din lume ne ridicăm glasul cu nelinişte, cerându-le ajutorul pentru a împiedica hirotonia în episcop a Arhimandritului Ieronim Creţu, cleric caterisit de către Patriarhia Ierusalimului, pentru că sus-numitul a dat Sfânta Împărtăşanie catolicilor, copţilor, armenilor şi membrilor altor confesiuni, în insula Patmos, în anii 2007 şi 2009.

De menţionat că în anul 2008, după cazurile Corneanu şi Drincec, Sfântul Sinod a hotărât ex-comunicarea credincioşilor şi depunerea din treaptă a clericilor care se vor împărtăşi cu cei de alte confesiuni şi denominaţiuni creştine.

Preoţii şi credincioşii ortodocşi din România declară cu deosebită nelinişte: Nu vrem un astfel de nevrednic episcop, care ca arhimandrit a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului, dar pe care Sinodul Patriarhiei României l-a ales episcop.

Sunt voci care afirmă că Patriarhul României are de gând să săvârşească hirotonia arhimandritului Ieronim, sâmbătă, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi întocmai-cu-Apostolii Constantin şi Elena, hramul Catedralei Patriarhale din România.

Episcopi ortodocşi, ajutaţi-ne. Fiara ecumenismului urlă şi în România.

Urmăriţi filmuleţele video (Patmos, 2007/2009) de la Liturghiile la care a participat arhim. Ieronim Creţu, slujind, adică implicându-se liturgic, împărtăşindu-se şi împărtăşind şi eterodocşi.

Cu metanie, Vă sărutăm dreapta sfinţitoare,

Clerici şi creştini ortodocşi din România.


Notă: Abordat de cineva în această problemă, secretarul Sf. Sinod, PS Ciprian Câmpineanul, i-a luat apărarea părintelui Ieronim Creţu, afirmând că „nu a slujit şi nu s-a împărtăşit, ci doar a participat”. Probabil a vrut să spună că doar „a asistat” (lucru neadevărat, vezi VIDEO), pentru că substantivul „participare” este sinonim neologic pentru „împărtăşire”. Dar să lăsăm să vorbească înregistrările video.

Pentru video, accesaţi: http://acvila30.wordpress.com/2011/05/20/πάτμος-2007-και-2009-–-απαράδεκτη-κοινωνία-με/

Sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=21257

Cuvânt pastoral la sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

Acest lucru s-a întâmplat în prima zi a creaţiei. Luminătorii de pe tăria cerului, adică soarele, luna şi stelele, care au primit ascultare de la Dumnezeu să lumineze pământul, au fost creaţi doar în ziua a patra a creaţiei. Atunci, care este lumina care a luminat pământul în prima zi a creaţiei? Este Dumnezeu care a luminat toate. Toate cele create au fost create în lumina dumnezeiască. Toate au fost cuprinse şi inundate de lumina Dumnezeului nostru Celui viu. Întreaga creaţie s-a hrănit din lumina necreată, însă odată cu căderea în păcat omul, care a dorit să cunoască binele şi răul, a fost cuprins de întunericul necunoştinţei. De aceea, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este o nouă creaţie. Prin învierea Lui omul a fost restaurat şi odată cu el întreaga făptură. Toate slujbele pe care le săvârşim în biserică, începând cu Vecernia şi terminând cu Sfânta Liturghie, ni-L arată pe Dumnezeu ca lumină. La Vecernie, slujbă care se săvârşeşte seara, la apusul soarelui, cântăm cântarea Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hristoase! Ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte. La Utrenie, atunci când soarele răsare, preotul exclamă: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina, pentru ca la Sfânta Liturghie, după ce ne împărtăşim cu Dumnezeieştile Taine, să cântam Am văzut lumina cea adevărată, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pre noi . Acestea toate pe parcursul unei zile liturgice. În zilele de peste săptămână a Postului Mare, se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. În cadrul acestei liturghii, preotul iese cu lumânarea aprinsă între sfintele uşi, o arată credincioşilor spunând următoarele: Înţelepciune drepţi. Lumina lui Hristos luminează tuturor. Aceasta este Lumină pe care o primim în chip tainic, acum în noaptea de Paşti, când preotul iese tot între uşile împărăteşti, în puterea nopţii, şi ne îndeamnă: Veniţi de primiţi lumină, lumină care luminează în întuneric, lumină care se dăruieşte şi care luminează pe tot omul care vine în lume.



Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Ochii noştri cei sufleteşti Îl văd astăzi pe Hristos Cel înviat din morţi, ca lumină, la fel cum odinioară pe muntele Schimbării la Faţă , Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov L-au văzut pe Învăţătorul şi Domnul, în lumina cea dumnezeiască. Întreg trupul şi sufletul nostru este astăzi luminat, căci prin toate simţurile noastre L-am primit pe Hristos. Odată cu Învierea lui Hristos am devenit făclii care îşi iau lumina din „Lumina cea cu trei străluciri”6 a Dumnezeului nostru. Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune că „nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu decât în vederea (contemplarea) luminii trimise din El... Dumnezeu e lumină şi vederea Lui e ca o lumină”7. Îl vedem şi noi pe Dumnezeu, pe Cel ce în bunătatea şi iubirea Sa nemărginită faţă de noi, ne-a făcut şi continuă să ne facă părtaşi luminii Sale. El ne umple sufletele cu lumina Sa pentru ca şi noi să fim făclii purtătoare de lumină. „Să umblăm ca fii ai luminii!” ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, în bunătate, dreptate şi adevăr „încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este... luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”8.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Trăim aceste vremuri de restrişte, însă nu trebuie să deznădăjduim, căci cu noi este Dumnezeu. Trebuie să alungăm întristarea, căci Hristos Cel înviat, S-a făcut astăzi pentru noi: sfeşnic minunat ce împărtăşeşte tuturor din lumina Sa cea neînserată (cf. Canonul Sfintelor Paşti ) şi chiar mai mult: celor care-L primesc, „care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu”9. Această putere, despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel, ne întăreşte spre tot lucrul bun şi „de aceea nu ne pierdem curajul, şi chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoieşte din zi în zi. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice”10.

Vă îndemn, ca oarecând Apostolul neamurilor, pe creştinii din Roma: „să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii... îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte”11. Să rămânem pe mai-departe cu rânduiala preţioasă învăţată în perioada postului şi anume aceea a cumpătării şi să mâncăm din toate cu mulţumire, pentru că pe toate le binecuvintează Dumnezeu, însă cu măsură, şi să nu uităm îndemnul Apostolului de a stărui în bună-cuviinţă, în lumina lui Dumnezeu şi de a ne păzi să alunecăm în pofte şi deşertăciuni lumeşti. În orice luptă, orice moment de slăbiciune înseamnă un câştig al adversarului, care astfel te poate răni mai uşor. Să luăm aminte: lupta cea duhovnicească nu se sfârşeşte odată cu postul, ci ea continuă pe tot restul vieţii noastre, de aceea se cuvine să fim veghetori şi băgători de seamă la cele ce avem de făcut, pentru a purta, mereu în noi, lumina cu care astăzi Cristos ne-a înnoit. În lupta noastră cu vrăjmaşul, să-L chemăm în ajutor pe Hristos, Cel ce l-a biruit pe el. Să nu uităm că biruinţa lui Hristos este şi biruinţa noastră şi să ne folosim de arma puternică pe care El ne-a lăsat-o: crucea Sa, cuvântul, şi prin el şi puterea, iar dacă în lume necazuri avem, să îndrăznim, după cuvântul Său, care ne spune: „Eu am biruit lumea”12. Cum v-am anunţat şi de Crăciun, Episcopia noastră s-a angajat la un proiect măreţ, construirea Catedralei Ortodoxe Române de la Madrid şi a sediului administrativ al episcopiei. Terenul pe care se va construi este concesionat de către primăria Madridului, dar odată cu această concesiune, ni s-au impus şi anumite termene de finalizare a lucrării. Până la sfârşitul lunii iunie a acestui an trebuie să depunem proiectul bazic, pentru a obţine licenţa de construcţie. Odată obţinută această licenţă, avem două luni pentru a ne organiza şi alte 24 de luni pentru a finaliza lucrarea. Făcând un calcul avem doi ani şi jumătate pentru a finaliza întreaga lucrare. Dacă nu reuşim vom pierde atât terenul, cât şi ceea ce se va construi pe el. Întreaga lucrare se radica după estimările arhitectului la suma de 5 milioane de euro. Orice lucrare trainică se săvârşeşte numai cu jertfelnicie. Suma la prima vedere este mare, dar dacă facem un calcul matematic, doar în Regatul Spaniei trăiesc 730.000 de români. Dacă dintre aceştia doar 100.000 ar dona 50 de euro, am avea banii pentru a construi catedrala. Există un timp pentru toate, după cum citim în Cartea Eccleziastului. Nu ştim de ce Dumnezeu a rânduit ca biserica noastră să primească terenul acum în perioadă de criză financiară, dar ştim că nimic nu este întâmplător. Toate se fac după o rânduială şi cu un scop anume. Poate Dumnezeu vrea să vadă jertfelnicia noastră, jertfelnicie care va atrage după ea împlinire, după cuvântul părintelui Nicolae Steinhard. Puteţi deveni ctitori ai Catedralei Episcopale trimiţând pomelnicele dumneavoastră la adresa episcopiei, pomelnice care după ce se vor pomeni se vor pune la temelia catedralei.

Binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos să fie peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vă urăm din tot sufletul să păstraţi curată această lumină a Învierii lui Hristos, pe care aţi primit-o astăzi şi ea să vă fie pricină de multă bucurie în sânul familiilor voastre şi printre cei dragi ai voştri.

Dumnezeu să vă binecuvinteze cu pace şi mult spor duhovnicesc.

Sărbători liniştite, cu multă bucurie şi pline de Lumina lui Hristos!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,





† TIMOTEI

Episcopul Spaniei şi Portugaliei



Madrid, Sfintele Paşti 2010

Comunión niños día de Pascua

 

Pascua

 

Noche de Pascua (Luz Santa)

 

Domingo de Ramos (Floriile)

 

Bendición del olivo

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

ADEVARAT A INVIAT!

PROGRAM LITURGIC SAPTAMANA MARE

JOI-21.04.11

ORA 9.00- SPOVEDANIE
ORA 10.00- SFANTA LITURGHIE
ORA 19.00- SPOVEDANIE
ORA 21.OO- DENIA CELOR 12 EVANGHELII

VINERI-22.04.11

ORA- 10.00- TANIA SFANTULUI MASLU
ORA 19.00- SPOVEDANIE
ORA 21.00- PROHORUL DOMNULUI

SAMBATA- 23.04.11

ORA 23.45- INVIEREA DOMNULUI
ORA 01.30- IMPARTIREA PASTILOR

DUMINICA- 24.04.11

ORA 10.00- SFANTA LITURGHIE

[AEOF] [Communiqué] Visite officielle du Patriarche Bartholomée à Paris, Visite du Patriarche Daniel à Strasbourg, Les orthodoxes et la laïcité !
Publié le: 31 Mars 2011


Communiqué



Paris le 31 mars 2011--- L'AEOF a tenu sa réunion périodique mensuelle le 29 mars 2011 au siège de l'Assemblée des évêques orthodoxes de France sous la présidence du métropolite Emmanuel. Plusieurs sujets d'actualité ont été traités ainsi que des questions inter orthodoxes qui étaient à l'ordre du jour. Ont été plus particulièrement évoqués les préparatifs des visites que comptent effectuer en France, en avril, Sa Sainteté le Patriarche œcuménique de Constantinople, Bartholomée 1er, et Sa Béatitude le Patriarche Daniel de Roumanie.



Le Patriarche Bartholomée effectue une visite officielle en France du 11 au 14 avril 2011, où il aura l'occasion de rencontrer, àParis, plusieurs officiels de notre pays. Le Patriarche Bartholomée compte aussi rencontrer les évêques orthodoxes de France et d'échanger avec eux sur le vécu de l'Eglise orthodoxe dans notre pays ainsi que sur la coopération inter-orthodoxe au sein de l'AEOF.Le lundi 11 avril 2011 à 18h30, le Patriarche Bartholomée célébrera une Doxologie (Te Deum), ouverte à tous, en la cathédrale Saint -Stéphane.De même, àl'occasion de cette visite, Sa Sainteté participera le mardi 12 avril 2011 à 10h30 àune rencontre aux Editions du CERF à Paris pour la présentation de son livre "À la rencontre du mystère, Comprendre le christianisme orthodoxe aujourd’hui". Une visite à l'Institut de théologie orthodoxe Saint-Serge à Paris est également programmée pour le jeudi 14 avril, à 10h, où se tiendra une séance académique ayant comme sujet la nouvelle édition de la TOB. L'AEOF diffusera le programme détaillé de l'ensemble de la visite du Patriarche Bartholomée à Paris prochainement. De son côté, sa Béatitude le Patriarche Daniel, primat de l'Eglise orthodoxe de Roumanie, effectuera une visite du 9 au 13 avril àStrasbourg, invité par le Conseil de l'Europe às'adresser àcette instance, comme ce fut le cas pour d'autres primats d'Eglises orthodoxes par le passé. Outre un programme pastoral, une conférence à deux voix est de même prévue à Strasbourg àlaquelle prendra part le patriarche Daniel aux côtés du Cardinal Jean Louis TAURAN, président du Conseil pontifical (Eglise catholique) pour le dialogue interreligieux. Un programme détaillé de la visite du Patriarche Daniel à Strasbourg sera également disponible et diffusé prochainement.



Les évêques orthodoxes de France ont également évoqué le débat actuel qui se déroule en France autour du thème de la laïcité. A cet égard, ils reprennent à leur compte, et approuvent, la teneur irénique et positive des messages véhiculés dans la Tribune publiée par la Conférence des Responsables de culte en France (CRCF), dont fait partie l'AEOF. Ils soulignent toute l'importance de cette parole qui appelle à un dialogue continu qui est capable d’associer, en confiance et dans la sérénité, toutes les forces vives concernées par des sujets aussi essentielspour notre vécu commun en France, que la laïcité. Une laïcité, ajoutent les évêques orthodoxes, qui ne peut se concevoir, de nos jours, que d'une manière "ouverte" et de "bonne intelligence" dans le respect des lois et des valeurs républicaines de la France.



----------------------------------------------------------

Contact Presse AEOF

Carol Saba - Responsable de la Communication

Email : carol.saba@wanadoo.fr --- contact@aeof.fr

Tel : + 33 (0) 6 20 18 46 77

Celebramos el día de la madre con los niños de la catequesis

Celebramos el día de la madre con los niños de la catequesis.
Una vez terminada la Divina Liturgia, una treintena de niños de la catequesis, recitaron poemas y cantaron canciones alusivas a las madres, a las que finálmente ofrecieron unas flores como señal de cariño.
Fué un acto muy entrañable por el que damos gracias a Dios.

Rugaciunea SF Efrem Sirul