sábado, 21 de mayo de 2011

Patriarhia Română menţine comuniunea şi promovează dialogul cu Patriarhia Ierusalimului



Biroul de presă al Patriarhiei Române ne informează:

În şedinţa de lucru care a avut loc la Reşedinţa patriarhală în zilele de 19 şi 20 mai 2011, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a analizat hotărârile Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului postate pe site-ul oficial în ziua de 9 mai 2011 şi consideră că aceste hotărâri contravin spiritului comuniunii frăţeşti între Bisericile Ortodoxe surori.

Cu toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu întrerupe comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului.

Ca atare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a desemnat o delegaţie formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Onorific Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor şi Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, cu mandatul de a purta un dialog oficial cu Patriarhia Ierusalimului pentru soluţionarea acestei probleme.

Sursa:basilica.ro

viernes, 20 de mayo de 2011

STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SPOVEDANIE



Cu privire la spovedania ta zilnică, îmi scrii că simţi în tine o mare schimbare şi, de asemenea, simţi un mare folos scriind despre tine în fiecare zi. Şi în inimă ţi-e uşor şi bine şi îmi ceri să-ţi explic nedumerirea şi să-ţi spun de ce ţi se întâmplă aşa. Aici lucrează Taina mărturisirii sau a spovedaniei, pe care o scrii, dând lămuriri despre tine.Şi tu însăţi, în practică, vezi că plictiseala cumplită care te chinuie, după ce o scrii, te părăseşte. Şi aşa se întâmplă totdeauna datorită mărturisirii.(Cuviosul Ilarion,47)

Pentru căinţa ta să te ierte Domnul, şi eu, nevrednicul, te iert şi te dezleg, dar aceasta, numai ca o scurtă mângâiere pentru tine, totuşi, trebuie neapărat să spui duhovnicului, chiar dacă nu în amănunt, dar cu sinceritate, căci atunci se împlineşte rânduiala şi duhovnicul îţi citeşte rugăciunea de dezlegare.(Cuviosul Lev,167)

Voiţi să-mi mărturisiţi cu sinceritate căderile dinainte, pe care, deşi le-aţi spovedit la duhovnici, totuşi povara greutăţilor nu se uşurează din conştiinţă, ci vă îngreuiază şi vă tulbură, adică nu sunteţi mulţumit şi probabil că duhovnicii la care v-aţi spovedit nu sunt aşa de iscusiţi, de aceea Sfinţii Părinţi purtători de Duh au rânduit pentru cei ce sunt la început şi doresc să primească chipul cel îngeresc să-şi spovedească din tinereţe toate greşelile lor şi astfel, curăţindu-şi conştiinţa şi sufletul, să pună temelie nouă, adică curăţindu-se şi uşurându-se de povara cea grea… Aşa că eu, multpăcătosul, sfătuiesc şi dragostea frăţiei voastre să ceară să se roage Domnului şi Dumnezeului celui Preamilosârd să vă trimită prin purtarea Lui de grijă un asemenea părinte purtător de duh, căruia să-i puteţi spovedi toate greşelile din tinereţe până la vârsta aceasta şi care să vă poată insufla şi explica importanţa lor, şi, deşi acum nu suntem în stare să ne împlinim canonul, totuşi prin pocăinţa cuvenită şi prin lacrimi îl împlinim, pentru ele şi Îl înduplecăm pe Domnul cel Preamilosârd să ne uşureze greutatea poverii şi să ne dăruiască vioiciune şi putere să luptăm împotriva vrăjmaşului tuturor, diavolul, şi, când Domnul, după credinţa şi râvna frăţiei voastre, vă va învrednici de un asemenea duhovnic şi veţi face aşa cum v-am spus mai sus, atunci veţi vedea înlăuntrul sufletului pacea şi bucuria inimii şi înduioşarea, care vă vor adăpa şi vă vor mângâia cu mângâiere nespusă.(Cuviosul Lev,1)

Când ne apropiem de Taina spovedaniei, trebuie să ne înfăţişăm cu frică, cu smerenie şi cu nădejde. Cu frică – aşa ca înaintea lui Dumnezeu, mâniat de cel păcătos. Cu smerenie – având conştiinţa propriei păcătoşenii. Cu nădejde – căci ne apropiem de Tatăl cel iubitor de fii, Care L-a trimis pentru răscumpărarea noastră pe Fiul Său, Cel ce a luat păcatele noastre, le-a ţintuit pe cruce şi le-a spălat cu preacuratul Său sânge.

În cazul tulburării şi uitării păcatelor, putem, mergând la spovedanie, să le scriem pentru a ni le aduce aminte şi, când le uităm, cu îngăduinţa duhovnicului să ne uităm pe hârtie şi să le explicăm. Asemenea exemple întâlnim şi în vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.(Cuviosul Macarie,24, Vol.1 ,pp.326-327,328)

Eu nu am dreptul să dezleg de păcate în scris, prin corespondenţă, în altă eparhie; pentru aceasta există reguli bisericeşti. Ce treabă ai tu cu faptul că duhovnicul tău, neînţelegând viaţa duhovnicească te ocărăşte; tu vii cu căinţă la Domnul şi ea trebuie să fie smerită şi într-o asemenea stare trebuie să primeşti şi mustrări: evident că Domnul îngăduie aceasta. De unde să luăm duhovnici pe placul nostru? Dar, oricum ar fi ei, lor le sunt încredinţate cheile să lege şi să dezlege şi să fie slujitorii celorlalte taine.(Cuviosul Macarie,24, Vol.3, p.81)

La spovedanie trebuie să explici toate păcatele tale, în afară de cazul în care le uiţi, nu să le spui superficial, căci păcatul nespovedit nu se dezleagă, decât dacă din uitare nu-l spui. După spovedanie trebuie să te păzeşti de faptele păcătoase. Dar, chiar dacă se întâmplă să te superi pe cineva sau să mustri pe cineva: împăcându-te cu cel pe care te-ai supărat, fii liniştit, iar pentru mustrare, să te mustri pe tine însuţi, ca să nu-l tulburi pe stareţ, dar, dacă găseşti un moment potrivit să-l vezi, atunci, după măsura păcatului şi simţul conştiinţei, îi poţi povesti pe scurt; poţi scrie păcatele tale ţinând cont de spovedania noastră, căci de-a lungul timpului, după spovedanie trebuie să avem inima înfrântă şi smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi, şi în fiecare zi trebuie să ne cercetăm şi să ne mustrăm pe noi înşine, iar pentru cele săvârşite să aducem înaintea lui Dumnezeu pocăinţă, ceea ce citim în rugăciunea a treia dinainte de culcare.(Cuviosul Macarie,24, Vol.6,pp.174-175)

Este folositor a spovedi totul cu mustrare de sine, iar dacă spovedeşti cu supărare pe ceilalţi, ce folos poţi avea, chiar dacă dai depline explicaţii? .(Cuviosul Ambrozie,23, Partea a III-a, p.82)

Sursa:Filocalia de la Optina

APEL AL CLERICILOR ŞI CREŞTINILOR ORTODOCŞI DIN ROMÂNIA CĂTRE TOŢI EPISCOPII ORTODOCŞI DIN LUME ÎMPOTRIVA HIROTONIEI ÎN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CREŢU




Către toţi Întâistătătorii ortodocşi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale şi către toţi episcopii ortodocşi din lume ne ridicăm glasul cu nelinişte, cerându-le ajutorul pentru a împiedica hirotonia în episcop a Arhimandritului Ieronim Creţu, cleric caterisit de către Patriarhia Ierusalimului, pentru că sus-numitul a dat Sfânta Împărtăşanie catolicilor, copţilor, armenilor şi membrilor altor confesiuni, în insula Patmos, în anii 2007 şi 2009.

De menţionat că în anul 2008, după cazurile Corneanu şi Drincec, Sfântul Sinod a hotărât ex-comunicarea credincioşilor şi depunerea din treaptă a clericilor care se vor împărtăşi cu cei de alte confesiuni şi denominaţiuni creştine.

Preoţii şi credincioşii ortodocşi din România declară cu deosebită nelinişte: Nu vrem un astfel de nevrednic episcop, care ca arhimandrit a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului, dar pe care Sinodul Patriarhiei României l-a ales episcop.

Sunt voci care afirmă că Patriarhul României are de gând să săvârşească hirotonia arhimandritului Ieronim, sâmbătă, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi întocmai-cu-Apostolii Constantin şi Elena, hramul Catedralei Patriarhale din România.

Episcopi ortodocşi, ajutaţi-ne. Fiara ecumenismului urlă şi în România.

Urmăriţi filmuleţele video (Patmos, 2007/2009) de la Liturghiile la care a participat arhim. Ieronim Creţu, slujind, adică implicându-se liturgic, împărtăşindu-se şi împărtăşind şi eterodocşi.

Cu metanie, Vă sărutăm dreapta sfinţitoare,

Clerici şi creştini ortodocşi din România.


Notă: Abordat de cineva în această problemă, secretarul Sf. Sinod, PS Ciprian Câmpineanul, i-a luat apărarea părintelui Ieronim Creţu, afirmând că „nu a slujit şi nu s-a împărtăşit, ci doar a participat”. Probabil a vrut să spună că doar „a asistat” (lucru neadevărat, vezi VIDEO), pentru că substantivul „participare” este sinonim neologic pentru „împărtăşire”. Dar să lăsăm să vorbească înregistrările video.

Pentru video, accesaţi: http://acvila30.wordpress.com/2011/05/20/πάτμος-2007-και-2009-–-απαράδεκτη-κοινωνία-με/

Sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=21257

domingo, 1 de mayo de 2011

Cuvânt pastoral la sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos



Acest lucru s-a întâmplat în prima zi a creaţiei. Luminătorii de pe tăria cerului, adică soarele, luna şi stelele, care au primit ascultare de la Dumnezeu să lumineze pământul, au fost creaţi doar în ziua a patra a creaţiei. Atunci, care este lumina care a luminat pământul în prima zi a creaţiei? Este Dumnezeu care a luminat toate. Toate cele create au fost create în lumina dumnezeiască. Toate au fost cuprinse şi inundate de lumina Dumnezeului nostru Celui viu. Întreaga creaţie s-a hrănit din lumina necreată, însă odată cu căderea în păcat omul, care a dorit să cunoască binele şi răul, a fost cuprins de întunericul necunoştinţei. De aceea, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este o nouă creaţie. Prin învierea Lui omul a fost restaurat şi odată cu el întreaga făptură. Toate slujbele pe care le săvârşim în biserică, începând cu Vecernia şi terminând cu Sfânta Liturghie, ni-L arată pe Dumnezeu ca lumină. La Vecernie, slujbă care se săvârşeşte seara, la apusul soarelui, cântăm cântarea Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hristoase! Ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte. La Utrenie, atunci când soarele răsare, preotul exclamă: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina, pentru ca la Sfânta Liturghie, după ce ne împărtăşim cu Dumnezeieştile Taine, să cântam Am văzut lumina cea adevărată, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pre noi . Acestea toate pe parcursul unei zile liturgice. În zilele de peste săptămână a Postului Mare, se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. În cadrul acestei liturghii, preotul iese cu lumânarea aprinsă între sfintele uşi, o arată credincioşilor spunând următoarele: Înţelepciune drepţi. Lumina lui Hristos luminează tuturor. Aceasta este Lumină pe care o primim în chip tainic, acum în noaptea de Paşti, când preotul iese tot între uşile împărăteşti, în puterea nopţii, şi ne îndeamnă: Veniţi de primiţi lumină, lumină care luminează în întuneric, lumină care se dăruieşte şi care luminează pe tot omul care vine în lume.



Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Ochii noştri cei sufleteşti Îl văd astăzi pe Hristos Cel înviat din morţi, ca lumină, la fel cum odinioară pe muntele Schimbării la Faţă , Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov L-au văzut pe Învăţătorul şi Domnul, în lumina cea dumnezeiască. Întreg trupul şi sufletul nostru este astăzi luminat, căci prin toate simţurile noastre L-am primit pe Hristos. Odată cu Învierea lui Hristos am devenit făclii care îşi iau lumina din „Lumina cea cu trei străluciri”6 a Dumnezeului nostru. Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune că „nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu decât în vederea (contemplarea) luminii trimise din El... Dumnezeu e lumină şi vederea Lui e ca o lumină”7. Îl vedem şi noi pe Dumnezeu, pe Cel ce în bunătatea şi iubirea Sa nemărginită faţă de noi, ne-a făcut şi continuă să ne facă părtaşi luminii Sale. El ne umple sufletele cu lumina Sa pentru ca şi noi să fim făclii purtătoare de lumină. „Să umblăm ca fii ai luminii!” ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, în bunătate, dreptate şi adevăr „încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este... luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”8.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Trăim aceste vremuri de restrişte, însă nu trebuie să deznădăjduim, căci cu noi este Dumnezeu. Trebuie să alungăm întristarea, căci Hristos Cel înviat, S-a făcut astăzi pentru noi: sfeşnic minunat ce împărtăşeşte tuturor din lumina Sa cea neînserată (cf. Canonul Sfintelor Paşti ) şi chiar mai mult: celor care-L primesc, „care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu”9. Această putere, despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel, ne întăreşte spre tot lucrul bun şi „de aceea nu ne pierdem curajul, şi chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoieşte din zi în zi. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice”10.

Vă îndemn, ca oarecând Apostolul neamurilor, pe creştinii din Roma: „să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii... îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte”11. Să rămânem pe mai-departe cu rânduiala preţioasă învăţată în perioada postului şi anume aceea a cumpătării şi să mâncăm din toate cu mulţumire, pentru că pe toate le binecuvintează Dumnezeu, însă cu măsură, şi să nu uităm îndemnul Apostolului de a stărui în bună-cuviinţă, în lumina lui Dumnezeu şi de a ne păzi să alunecăm în pofte şi deşertăciuni lumeşti. În orice luptă, orice moment de slăbiciune înseamnă un câştig al adversarului, care astfel te poate răni mai uşor. Să luăm aminte: lupta cea duhovnicească nu se sfârşeşte odată cu postul, ci ea continuă pe tot restul vieţii noastre, de aceea se cuvine să fim veghetori şi băgători de seamă la cele ce avem de făcut, pentru a purta, mereu în noi, lumina cu care astăzi Cristos ne-a înnoit. În lupta noastră cu vrăjmaşul, să-L chemăm în ajutor pe Hristos, Cel ce l-a biruit pe el. Să nu uităm că biruinţa lui Hristos este şi biruinţa noastră şi să ne folosim de arma puternică pe care El ne-a lăsat-o: crucea Sa, cuvântul, şi prin el şi puterea, iar dacă în lume necazuri avem, să îndrăznim, după cuvântul Său, care ne spune: „Eu am biruit lumea”12. Cum v-am anunţat şi de Crăciun, Episcopia noastră s-a angajat la un proiect măreţ, construirea Catedralei Ortodoxe Române de la Madrid şi a sediului administrativ al episcopiei. Terenul pe care se va construi este concesionat de către primăria Madridului, dar odată cu această concesiune, ni s-au impus şi anumite termene de finalizare a lucrării. Până la sfârşitul lunii iunie a acestui an trebuie să depunem proiectul bazic, pentru a obţine licenţa de construcţie. Odată obţinută această licenţă, avem două luni pentru a ne organiza şi alte 24 de luni pentru a finaliza lucrarea. Făcând un calcul avem doi ani şi jumătate pentru a finaliza întreaga lucrare. Dacă nu reuşim vom pierde atât terenul, cât şi ceea ce se va construi pe el. Întreaga lucrare se radica după estimările arhitectului la suma de 5 milioane de euro. Orice lucrare trainică se săvârşeşte numai cu jertfelnicie. Suma la prima vedere este mare, dar dacă facem un calcul matematic, doar în Regatul Spaniei trăiesc 730.000 de români. Dacă dintre aceştia doar 100.000 ar dona 50 de euro, am avea banii pentru a construi catedrala. Există un timp pentru toate, după cum citim în Cartea Eccleziastului. Nu ştim de ce Dumnezeu a rânduit ca biserica noastră să primească terenul acum în perioadă de criză financiară, dar ştim că nimic nu este întâmplător. Toate se fac după o rânduială şi cu un scop anume. Poate Dumnezeu vrea să vadă jertfelnicia noastră, jertfelnicie care va atrage după ea împlinire, după cuvântul părintelui Nicolae Steinhard. Puteţi deveni ctitori ai Catedralei Episcopale trimiţând pomelnicele dumneavoastră la adresa episcopiei, pomelnice care după ce se vor pomeni se vor pune la temelia catedralei.

Binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos să fie peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vă urăm din tot sufletul să păstraţi curată această lumină a Învierii lui Hristos, pe care aţi primit-o astăzi şi ea să vă fie pricină de multă bucurie în sânul familiilor voastre şi printre cei dragi ai voştri.

Dumnezeu să vă binecuvinteze cu pace şi mult spor duhovnicesc.

Sărbători liniştite, cu multă bucurie şi pline de Lumina lui Hristos!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,





† TIMOTEI

Episcopul Spaniei şi Portugaliei



Madrid, Sfintele Paşti 2010

Comunión niños día de Pascua

 
Posted by Picasa

Pascua

 
Posted by Picasa

Noche de Pascua (Luz Santa)

 
Posted by Picasa

Domingo de Ramos (Floriile)

 
Posted by Picasa

Bendición del olivo

 
Posted by Picasa